joi, 8 mai 2008

8 mai, Termen de valabilitate/Varf de lance

Cuvintele pentru Olguta: excomunicare, salvgardare, perna, farfurie. Ora 22:47.



Olguta a scris:



Locuiau pe aceeasi strada. Cu magnolii primavara si gutui, toamna. Ea locuia la 13, el peste drum, la numarul 12. Se stiau de cand erau farame, dar se imprietenisera cu adevarat abia in ziua cand el a cazut de pe bicicleta in fata ei. La 11 ani. De atunci isi petreceau fiecare zi impreuna, copilarosi si abstracti.

Dupa-amiezile de iarna se intalneau la capatul strazii, la butic, si mancau turta dulce, iar vara, tanti Rodica le dadea sirop de coacaze cu multa gheata. Duminicile, cand parintii erau la slujba de la biserica, se bateau cu perne si desenau pe sub covor, fluturasi si biciclete, cu creta colorata. Parintii nu ii mai luau cu ei de cand rasesera cand popa s-a impiedicat in sutana si a cazut. S-au simtit atat de prost, uitandu-se la ei cum fac plecaciuni la pamant in numele rasului si arata cu degetul catre impiedicat, incat au decis sa ii lase acasa datile viitoare. Ei s-au bucurat. Dupa-amiaza, acasa, tatal lui l-a batut.

Pe ea o enervau teribil cartile in care autorul descria tot felul de peisaje din valea v, de langa muntele x, traversata de raul y peste care a trecut ostasul z din armata regelui w, insiruind o gramada de nume obscure de care nu auzise nici dracu. Si atunci i le ducea lui. Carti cu duiumul. Pentru ca auzise el. El stia. Tocmai fiindca ii placeau crevasele istoriei, pline de date si denumiri uitate, cu menumoruti si commonwealth-uri, excomunicari si salvgardari. Iar el, bucuros, ii facea cercei si margele din floricele de porumb pe care le scufunda in vopsea colorata de oua din camara mamei.

In ploile calde, se jucau de-a masina. El avea o farfurie in loc de volan, iar ea, din doua umerase stricate, facea ca stergatoarele. Isi inchipuiau ca merg spre Egee, pe drumurile prafuite ale Greciei, intr-un Volkswagen broscuta verde.

Anii treceau, fara ca ei doi sa le auda tropotele, e drept ca nici macar pe ei insisi nu se auzeau. El nu auzea cum ei ii inmuguresc sanii si devine o domnisoara in toata regula, draguta, zvelta, subtire. Sau cum ii fosnesc rochiile, cand pantalonii cu julituri in genunchi devenisera de ceva vreme carpe de spalat pe jos. Iar ea nu auzea vocea lui ingrosata peste vara si acordurile galagioase de barbat tanar, puternic si semet. Isi sorbeau diminetile de copilarie insorite ca o Californie cu biscuiti de vanilie, fara sa vada ca, in fata lor, clocotea neostoita tineretea.

Intr-o zi a zis-o. A luat-o de mana, sub gutui, si ochii ei caprui au inlemnit: te iubesc. Ea a tasnit atunci in picioare, a apucat un bustean si l-a lovit in moalele capului. El a cazut lat si pistrui de soare portocaliu, strecurat printre poame, se jucau in parul lui. L-a tarat pana in casa, opintindu-se. Cand a ajuns la frigider, a scos toate alimentele care o incurcau si l-a inghesuit acolo.

Ca sa nu se altereze niciodata. Sa ramana proaspata iubirea lui.





Cuvintele pentru Soozie: constelatie, ierbar, parcare, prosop. Ora: 23:14.




Soozie a scris:




In constelatia de idei cretine, nascute in pleiada adolescentei tulburate a carei protagonista am fost, una straluceste mai cu pathos in ultimele saptamani: piercing in buza de jos, varf de lance de'la. Nu stiu, mi se parea ca face sens un piercing in buza de jos pe figura mea. Ca se leaga. Am avut in nas, o data facut de mine si o data la 'salon' (whatever), in buric (de mine, in vinerea mare din 2003). Si, bineinteles, alea 4 din urechi. Nonetheless, buza de jos e o chestie, in timp ce astea nu-s. In urechi, buric si nas poate avea gaura orice manelizda. Eu, speciala, ma pretez la o sageata in bot. Zis si facut.


Ma perindam azi prin Unirii, cand intalnesc un veheheeeechi prieten, cunoscut prin meandrele vietii mele de muntomana timpurie. Alba(nez) strasnic, fara frica de muieri cu atitudine, m-a luat de aripa si m-a dus in prima farmacie, unde a cerut, metodic, spirt, servetele, flexura gri cu deschiderea mare si tetraciclina unguent. M-a luat de aripa inapoi si m-a dus pe banca unde il gasisem, in mijlocul altor jdemii de banci (in Unirii sunt dispuse aproximativ ca la teatru , like o parcare de banci), si, deci, jdemii de trecatori, inclusiv femei si copii nevinovati, care n-ar avea in mod normal nimic de-a face cu razboaiele dintre mine si mama, say.


In timp ce eu incepeam sa realizez ce se intampla si sa vociferez 'O sa doara? O sa plang? O sa mor? O sa urlu? O sa ma fac de cacat? O sa sangerez? O sa tip? O sa amortesc? O sa lesin? O sa cad? O sa ma lovesc? O sa doara? O sa doara? Pe o scara de la 1 la 10, unde 1 e un bobarnac milostiv si 10 e... giving birth to triplets, cat o sa doara? Cum 3? O treime din giving fucking birth? Oh my God! O sa doara? O sa doara? Zi-mi ca n-o sa doara!', amicul meu isi turna, chirurgical, spirt in causul palmei si flendura bucatile pierce-ului around, la dezinfectat. Apoi a turnat spirt pe un servetel pe care mi l-a bagat in gura in timp ce eu inca vorbeam, si a desigilat flexura vietii, o monstruozitate de injectie augmentata in mod natural, un simbol falic subtire dar agresiv rau de tot, un sodomizator sanitar, o sperietoare de copii si adulti deopotriva, lung cat un fir de iarba de iulie care nu s-a taiat in vederea unei otave viitoare, ci s-a lasat sa creasca ca sa fie pus la ierbar. Metalic.


Asa. A fixat punctul cu monstruozitatea rece, oamenii se perindau carelessly, iar prietenul amicului, caci era si un prieten al amicului, facea poze cu un Canon urias chipului meu pietrificat. Dar da, nu-i asa, DJ-ul cortului Gaudeamus a pus What a Wonderful Woooooooooooooooooooooooooohohohoooorld tzac pac, in timp ce eu refrenam pe louis armstrong, cu degetele amicului la mine-n gura, simt o intepatura a dracu si varful acului atingandu-mi incisivii inferiori. Carevasazica, monstruozitatea trecuse de buza. Deci eram gaurita, doamnelor si domnilor, sangele curgea pe barbie, oamenii se uitau, amicul spirtuia in stanga si-n dreapta, eu ma holbam in soare u2-ian, prietenul amicului fotografia, vantul batea, ziua trecea, lesinul ma lua.

Dar nu, am ramas pe pozitii, pentru ca a bagat tija in gaura monstruozitatii, a tras monstruozitatea cu tija in partea ailanta, a infiletat capul de lance, acesta a cazut pe jos, noi trei am inceput sa ne uitam dupa el, nu l-am mai gasit, prietenul amicului s-a dus sa cumpere altul, intre timp am scos o oglinda nefasta din poseta, am observat ca piercingul e prea sus, adica facut cumva sa iasa in partea orizontala a sub-buzei, aia care vine in fata, astfel incat sageata era (sau ar fi fost, daca n-am fi pierdut-o) cu varful in jos si nu spre tine, deci am decretat ca mi se va face alta gaura, si am reluat procesul intrebarilor spirtului monstruozitatii amicului piercingului sangelui tetraciclinei de dupa, a venit si prietenului amicului de la alimentara cu capatul de piercing, mi s-a montat si sunt foarte fericita.


Acasa am cam umplut un prosopel de sange slash spirt slash tetraciclina topita slash saliva, dar da, Da, DA fratilor, muia asta mica argintie face sens pe mutra mea si a meritat chinul si intercourse-ul meu cu monstruozitatea. Dedic acest post amicului albanez si prietenului amicului albanez, sa traiasca la multi ani. Word.

2 comentarii:

Anonim spunea...

mor de piercingul tau, auuu!!!

Anonim spunea...

I'm alright. Atat doar, ca mama a spus ca nu mai sunt copilul ei si mi-a trantit telefonul in nas. Asta e tot ce doare :)