joi, 15 mai 2008

Poeme despre vaci (si-o proza) (un alt fel de exercitiu)

Olguta a scris:

I

Vaca joaca-n filme porno

Vaca cu tatele mari.

Vaca cancer a facut

Vaca nu mai are tate.

Vaca care are-un dor

Vaca casta.



II

Vaca Indiei mele.





Soozie a scris:


I

imi spune ca am ochi de vaca;

sunt o galesa ce se-ntreaba daca nu cumva e-un compliment

infig o tigara in botu-mi de vaca

umed si enorm, cand ma trezesc

musc dintr-un sendvis

si miezii de pe coaja

mi se lipesc de buzele lipicoase si reci

ca a unei vaci ce tocmai a scos infinita-i limba

reimprospatandu-si botul moale

si lalai, cu strugurel.

o margareta

speriata si insangerata

mi-a ramas uitata si blocata

in coltul gurii

cand am luat ultimul dumicat

din hrana de pe brazda

complimentelor tale taranesti.

vaca n-are sfarcuri, dar eu am un uger

neroditor, dar datator

eu nu am pete, am epitete

si pot ajunge cu coada adanc pe spate

intocmai ca vreo joiana

ca vreo dunareana

la gandul careia te-au gadilat chilotii

in vacanta de vara.




II

Mi-a curs saliva pe perna-n somn. Am dormit toata dupa-amiaza. Cearceaful bunicii are pata mea galbuie, dar o farfurie cu rosii, branza si paine calda ma asteapta pe scaunul cu vopseaua cojita de langa pat. Aud mugetul vacilor pe care le scarpina bunicul. Le dragaleste inainte sa le mulga, ca sa nu dea cu piciorul in galeata plina de lapte dulce, gras si cald. Imi var nasul in cana de armata si beau lichidul alb, si simt miros de capite si balega. Bunicul e cracanat si murdar pe cizmele de cauciuc cu noroi de la inceputul lumii. Cand se rade, e un eveniment: barba lui tare ascute cutitul.


Bunica spala ugerul vacii care urmeaza. Il spala ritualic, asa cum ma spala pe mine cand eram un bulgar roz si frumos mirositor de mirare. Privirea somnoroasa a vacii trece prin mine. Botul ei e umed si translucid ca un limax trandafiriu, urias. Bunica ma imbie cu mancare si mai multa, cu mamaliga foarte galbena si alte lucruri care miros a casa de pamant.


Ce frumos e-aici: bunicul care tuseste molcom, bunica ce ma cheama si m-alinta, vacile care se ling pe bot a nepasare si eu, care tot sar, s-ajung la stele. Sunt foarte aproape, dar nu stiu de ce nu le pot culege. Nu-i nimic, voi creste mare si ma voi razbuna. Le voi lua pe toate si le voi baga in grajdul negru si putrezit, sa luceasca doar in margelele spumoase de lapte nefiert din galetile de aluminiu, si din cana mea.

joi, 8 mai 2008

8 mai, Termen de valabilitate/Varf de lance

Cuvintele pentru Olguta: excomunicare, salvgardare, perna, farfurie. Ora 22:47.



Olguta a scris:



Locuiau pe aceeasi strada. Cu magnolii primavara si gutui, toamna. Ea locuia la 13, el peste drum, la numarul 12. Se stiau de cand erau farame, dar se imprietenisera cu adevarat abia in ziua cand el a cazut de pe bicicleta in fata ei. La 11 ani. De atunci isi petreceau fiecare zi impreuna, copilarosi si abstracti.

Dupa-amiezile de iarna se intalneau la capatul strazii, la butic, si mancau turta dulce, iar vara, tanti Rodica le dadea sirop de coacaze cu multa gheata. Duminicile, cand parintii erau la slujba de la biserica, se bateau cu perne si desenau pe sub covor, fluturasi si biciclete, cu creta colorata. Parintii nu ii mai luau cu ei de cand rasesera cand popa s-a impiedicat in sutana si a cazut. S-au simtit atat de prost, uitandu-se la ei cum fac plecaciuni la pamant in numele rasului si arata cu degetul catre impiedicat, incat au decis sa ii lase acasa datile viitoare. Ei s-au bucurat. Dupa-amiaza, acasa, tatal lui l-a batut.

Pe ea o enervau teribil cartile in care autorul descria tot felul de peisaje din valea v, de langa muntele x, traversata de raul y peste care a trecut ostasul z din armata regelui w, insiruind o gramada de nume obscure de care nu auzise nici dracu. Si atunci i le ducea lui. Carti cu duiumul. Pentru ca auzise el. El stia. Tocmai fiindca ii placeau crevasele istoriei, pline de date si denumiri uitate, cu menumoruti si commonwealth-uri, excomunicari si salvgardari. Iar el, bucuros, ii facea cercei si margele din floricele de porumb pe care le scufunda in vopsea colorata de oua din camara mamei.

In ploile calde, se jucau de-a masina. El avea o farfurie in loc de volan, iar ea, din doua umerase stricate, facea ca stergatoarele. Isi inchipuiau ca merg spre Egee, pe drumurile prafuite ale Greciei, intr-un Volkswagen broscuta verde.

Anii treceau, fara ca ei doi sa le auda tropotele, e drept ca nici macar pe ei insisi nu se auzeau. El nu auzea cum ei ii inmuguresc sanii si devine o domnisoara in toata regula, draguta, zvelta, subtire. Sau cum ii fosnesc rochiile, cand pantalonii cu julituri in genunchi devenisera de ceva vreme carpe de spalat pe jos. Iar ea nu auzea vocea lui ingrosata peste vara si acordurile galagioase de barbat tanar, puternic si semet. Isi sorbeau diminetile de copilarie insorite ca o Californie cu biscuiti de vanilie, fara sa vada ca, in fata lor, clocotea neostoita tineretea.

Intr-o zi a zis-o. A luat-o de mana, sub gutui, si ochii ei caprui au inlemnit: te iubesc. Ea a tasnit atunci in picioare, a apucat un bustean si l-a lovit in moalele capului. El a cazut lat si pistrui de soare portocaliu, strecurat printre poame, se jucau in parul lui. L-a tarat pana in casa, opintindu-se. Cand a ajuns la frigider, a scos toate alimentele care o incurcau si l-a inghesuit acolo.

Ca sa nu se altereze niciodata. Sa ramana proaspata iubirea lui.





Cuvintele pentru Soozie: constelatie, ierbar, parcare, prosop. Ora: 23:14.




Soozie a scris:




In constelatia de idei cretine, nascute in pleiada adolescentei tulburate a carei protagonista am fost, una straluceste mai cu pathos in ultimele saptamani: piercing in buza de jos, varf de lance de'la. Nu stiu, mi se parea ca face sens un piercing in buza de jos pe figura mea. Ca se leaga. Am avut in nas, o data facut de mine si o data la 'salon' (whatever), in buric (de mine, in vinerea mare din 2003). Si, bineinteles, alea 4 din urechi. Nonetheless, buza de jos e o chestie, in timp ce astea nu-s. In urechi, buric si nas poate avea gaura orice manelizda. Eu, speciala, ma pretez la o sageata in bot. Zis si facut.


Ma perindam azi prin Unirii, cand intalnesc un veheheeeechi prieten, cunoscut prin meandrele vietii mele de muntomana timpurie. Alba(nez) strasnic, fara frica de muieri cu atitudine, m-a luat de aripa si m-a dus in prima farmacie, unde a cerut, metodic, spirt, servetele, flexura gri cu deschiderea mare si tetraciclina unguent. M-a luat de aripa inapoi si m-a dus pe banca unde il gasisem, in mijlocul altor jdemii de banci (in Unirii sunt dispuse aproximativ ca la teatru , like o parcare de banci), si, deci, jdemii de trecatori, inclusiv femei si copii nevinovati, care n-ar avea in mod normal nimic de-a face cu razboaiele dintre mine si mama, say.


In timp ce eu incepeam sa realizez ce se intampla si sa vociferez 'O sa doara? O sa plang? O sa mor? O sa urlu? O sa ma fac de cacat? O sa sangerez? O sa tip? O sa amortesc? O sa lesin? O sa cad? O sa ma lovesc? O sa doara? O sa doara? Pe o scara de la 1 la 10, unde 1 e un bobarnac milostiv si 10 e... giving birth to triplets, cat o sa doara? Cum 3? O treime din giving fucking birth? Oh my God! O sa doara? O sa doara? Zi-mi ca n-o sa doara!', amicul meu isi turna, chirurgical, spirt in causul palmei si flendura bucatile pierce-ului around, la dezinfectat. Apoi a turnat spirt pe un servetel pe care mi l-a bagat in gura in timp ce eu inca vorbeam, si a desigilat flexura vietii, o monstruozitate de injectie augmentata in mod natural, un simbol falic subtire dar agresiv rau de tot, un sodomizator sanitar, o sperietoare de copii si adulti deopotriva, lung cat un fir de iarba de iulie care nu s-a taiat in vederea unei otave viitoare, ci s-a lasat sa creasca ca sa fie pus la ierbar. Metalic.


Asa. A fixat punctul cu monstruozitatea rece, oamenii se perindau carelessly, iar prietenul amicului, caci era si un prieten al amicului, facea poze cu un Canon urias chipului meu pietrificat. Dar da, nu-i asa, DJ-ul cortului Gaudeamus a pus What a Wonderful Woooooooooooooooooooooooooohohohoooorld tzac pac, in timp ce eu refrenam pe louis armstrong, cu degetele amicului la mine-n gura, simt o intepatura a dracu si varful acului atingandu-mi incisivii inferiori. Carevasazica, monstruozitatea trecuse de buza. Deci eram gaurita, doamnelor si domnilor, sangele curgea pe barbie, oamenii se uitau, amicul spirtuia in stanga si-n dreapta, eu ma holbam in soare u2-ian, prietenul amicului fotografia, vantul batea, ziua trecea, lesinul ma lua.

Dar nu, am ramas pe pozitii, pentru ca a bagat tija in gaura monstruozitatii, a tras monstruozitatea cu tija in partea ailanta, a infiletat capul de lance, acesta a cazut pe jos, noi trei am inceput sa ne uitam dupa el, nu l-am mai gasit, prietenul amicului s-a dus sa cumpere altul, intre timp am scos o oglinda nefasta din poseta, am observat ca piercingul e prea sus, adica facut cumva sa iasa in partea orizontala a sub-buzei, aia care vine in fata, astfel incat sageata era (sau ar fi fost, daca n-am fi pierdut-o) cu varful in jos si nu spre tine, deci am decretat ca mi se va face alta gaura, si am reluat procesul intrebarilor spirtului monstruozitatii amicului piercingului sangelui tetraciclinei de dupa, a venit si prietenului amicului de la alimentara cu capatul de piercing, mi s-a montat si sunt foarte fericita.


Acasa am cam umplut un prosopel de sange slash spirt slash tetraciclina topita slash saliva, dar da, Da, DA fratilor, muia asta mica argintie face sens pe mutra mea si a meritat chinul si intercourse-ul meu cu monstruozitatea. Dedic acest post amicului albanez si prietenului amicului albanez, sa traiasca la multi ani. Word.

marți, 6 mai 2008

6 mai, Acasa/Rares

Cuvintele pentru Olguta: radial, discurs, rumoare, epitaf. Ora 22:41.



Olguta a scris:



E frumoasa Dobrogea mea. Perioada cat am hoinarit-o, zici ca a purtat tricoul nationalei Braziliei. Galbenul se asorta perfect cu verdele colinelor copilariei mele. Dune largi de rapita, galbena ca fasiile de grasime de pe pipota unei gaini de tara, se aliniau verdelui de iarba cruda ciugulita primavara. Nu era pamant niciunde, doar centura de asfalt a soselei. Eu stam in masina, numarand stropii de ploaie scuipati in geam, vazand cum in viteza automobilului se tarasc pe sticla, se aduna cu totii, formand asa, un soi de soparla stilizata, dezagregandu-se apoi ca in eprubetele geneticii difuzate la Teleenciclopedia. Si afara fugeau talazurile braziliene odata cu masina, sub cerul carunt de nori.

Discursuri peisagistice plicticoase, ati zice. Dar cand iti lipseste acasa cu anii, cand te intorci dupa atata timp si afli ca prietenii cu care te pisai la coltul blocului, numai sa nu te bage mama in casa, s-au insurat, maritat, au facut copii si credite ipotecare, cand constati perplex ca s-au schimbat numele strazilor si au murit din vecini, nu ai cum sa fii atat de crud sa ignori. Primavara Dobrogei casei tale.

Am stat putin ca o secunda, dar s-au intamplat destule.

Magarul bunicii nu se mai numeste Mircea. Il cheama Victoras. Desi e acelasi animal, bietul. In schimb are alt caine mamaia. Tata m-a chemat sa il vad. Avea o carisma botoasa si flegmatica, un bot blond de caine lung cat o rigla de trusa de geometrie. Tata a zis ca seamana cu el. Eu am ras. Ca are dreptate. Cu flegma si botul.

Prietena nazbatiilor mele la tara, care pulsau din mine radial, si vecina gard in gard, s-a luat cu un tigan care o bate si o forteaza intru avorturi. Ochii verzi pe care ii invidiam, copila fiind, dar ii lasam sa se uite la jucariile mele de oraseanca, s-au innegrit cu cearcane. Acum m-am uitat la ei pe furis, de teama sa nu ii intersectez, si am citit epitaful unei mignone roscate, plina de pistrui, pe care o alintam “mâţa mea” cand eram ambele mici, dar eu mai mare si care acum era o defuncta din copilaria mea. Nu stiu cand a murit. Cred ca in ultima toamna cand am mai fost copil si am plecat de la tara ca incepea scoala. Si atatea altele, nu aveam eu sa stiu. Dar aveam sa aflu.

Tu sa fii cuminte, maica, golani sunt destui. Sa nu te grabesti, ca ce e al tau e pus deoparte. Sa asculti de ma-ta, sa fii la banul tau, ca barbati sunt pe toate drumurile. Mamaia imbatraneste, dar are griji vanjoase. Bine, mamaie. Nu mamaie, nu iubesc pe nimeni, Doamne-fereste. Iubesc doar aceleasi ratuste pe care le giugiuleam si le strangeam pana le sufocam de moarte, cand eram mica. Si pe care apoi le aruncam in veceu, de spaima sa nu imi afle cineva fapta grozava. Dar nu i-am zis ca doar ratustele. Ca iar incepea sa planga ca a fost boala in sat si i-au murit toate gainile.

Un alt motiv de tristete ar fi putut fi busirea masinii lu’ tata. Masina faina, cu veuri, simple si duble. Am iesit sa ne plimbam, eu proaspat posesoare a unei bucati de plastic roz ce imi aglomereaza portofelul. A fost bine pana la curba aia in panta si matizul de pe celalalt sens. Cand cumva am vrut sa ii fac loc si am luat-o de-a dreptul prin parcare. Am f*tut oglinda unuia. Cel putin asa a decretat “trosc!!!!-ul”. Cu toate astea, am mers mai departe, parca am schimbat a treia, nu mai stiu. Opresteeeeeeee! Opresteeeeeee! Fugi de la locul accidentului! Opresteeee!, urla tata. Am oprit. Da-te jos! Du-te la ala. Uai, cacat, chiar trebuie? Doar eu, tata? A aparut si mama pe care trebuia sa o luam de undeva din foarte apropiere. Ademenita de rumoare. Dracu, era doar o oglinda. Ma asteptam sa o ia cu lesin, dar s-a pastrat verticala. In final, oglinda era teafara, stapanul ei era un coleg de gimnaziu, ne-am pupat, ne-am impacat, ne-am paste fericit, ne-am ce mai faci de cand nu te-am mai vazut bine tu. In final, tata mi-a zambit, dojenitor, e drept, la limita clasicei palme dupa ceafa, si asta e tot ce a contat pentru mine. A, si faptul ca s-a suit el la volan, dupa.





Cuvintele pentru Soozie: gaoace, scafarlie, impetuos, slobod. Ora 23:13.




Soozie a scris:




Visarion era un mosnegut simpatic. Strada Doi Stejari, prafuita si calda, ii sustinea umbra de fiecare data cand se perinda de la el de-acasa catre scoala; dimineata devreme si pe la amiaza, cand totul in jur motaia. Preda scrisul, cititul, desenul, muzica si istoria patriei unei clase de 30 de scafarlii brunete si tunse, care se tineau numai de prostii. Gaoacele in care creierasele puneau la cale nazbatiile duioase de baieti crescuti frumos erau oachese si julite. Visarion ii iubea colectiv si individual, le stia numele, prenumele si 'situatia'.


In acea marti dimineata, Visarion isi sorbea cafeaua ingandurat. Avusese un cosmar cu copii mici diformi, tumefiati, negri in jurul ochilor, care se tarau unii peste altii intr-o hala industriala. Ca niciodata, intarzie la scoala. Baietii erau speriati, domnu' Visarion nu intarziase niciodata. Le trecura prostiile de baietani lasati slobozi in timpul orelor: ciupitul colegilor, avioanele de hartie rupta din caiete, caricaturile de pe tabla. Acum erau doar speriati. Chiar si cei mai curajosi aveau un nod in stomac, care raspandea raze de durere nervoasa in tot corpul.


Visarion intra in clasa si dadu buna dimineata fara sa se uite in ochii lor. Isi puse haina pe scaunul de la catedra in liniste. Baietii ii urmareau fiecare miscare, si nu au bufnit in ras cand au vazut ca invatatorul isi imbracase puloverul pe dos. El nu parea sa observe. A dat tonul imnului national, iar baietii au sarit in picioare, cantand anemic.


In randul trei de la geam, Rares s-a asezat, incet, la loc. Ametise, si nu stia de ce. Visarion s-a oprit din dirijat, iar baietii au mai lalait doua versuri pana cand el a ajuns la banca a treia de la geam. A urlat la Rares, era pentru prima data cand ridica vocea la unul din ei. Rares s-a ridicat, sprijinit in maini de banca, cu ochii-n pamant. Da, asta se intampla. In cea mai nepotrivita dimineata, cand se simtea rau si de-abia asteptase sa-si vada baietii ca sa se molipseasca cu tinerete de la ei, unul facea asa ceva. Canta imnul 'din fund'; nu va tolera asta. Visarion a inceput sa indruge in varful vocii sale toate mustrarile in legatura cu lipsa de respect, patria noastra, imnul, patriotismul, eroii cazuti pentru libertate, nerecunostinta, rusine, stai drept nesimtitule. Rares tacea, iar invatatorul urla din ce in ce mai tare. Baietilor nu le venea sa creada.


Cum era ora de istorie, l-a scos pe Rares la raspuns. Baietii taceau dureros. Razele trimise de stomac devenisera insuportabile. Aveau lacrimi in ochi. Rares s-a tinut de banci si a ajuns cumva la tabla. Visarion s-a asezat pe scaunul de la catedra nefiresc, vrand sa para impetuos. Ce lectie ai pregatit pentru azi? Rares tacea, uitandu-se fix in crapaturile scandurilor prafuite din podea. Rares! Ra-reees!


Rares tacea. Baietii nu mai puteau suporta tensiunea. Era atat de nefireasca. Tocmai pe cand Visarion, cu venele umflate la gat de indignare, disperare si ciuda, urla ultimul 'Rares', baiatul ridica ochii spre invatator si se prabusi. Corpul sau cazu inert, inspre inainte, lovindu-se cu tampla de muchia podiumului pe care se afla catedra.


Visarion statea nemiscat. Baietii erau incremeniti. Cateva zeci de secunde, nimeni nu a facut nimic. Sangele negru crestea intr-o balta care naclaia parul baiatului. Visarion s-a trezit si l-a ridicat pe Rares. Statea pe jos si il tinea in brate, urlandu-i numele, mangaindu-i fruntea, manjind cu sange fata curata. Plangea. Alterna in tipete 'Rares', cu 'Doamne, nu ma lasa'. Rares, Doamne, nu ma lasa, Rares, Doamne, Rares, nu, nu, nu ma lasa, Rares.


sâmbătă, 26 aprilie 2008

Merry Easter, bunnies everywhere.

Mereu, in prima zi de vacanta, incercam, cu ochii in tavan, sa intru in secundele alea de bucurie si libertate, stiind cat de repede vor trece si cat de curand voi avea criza de plans a ultimei zile libere. Incercam sa traiesc secundele alea mai intens printr-un soi de exercitiu de traire. Si nu-mi prea iesea, sau nu ma multumeam cu profunzimea constientizarii libertatii la care reuseam sa ajung.

Anyway, ce incerc eu sa spun acum este ca Olguta si Soozie vor avea o saptamana si ceva de repaos de la activitatile literaturicesti. Vor reveni luni, 5 mai, cu texte proaspete, numai bune de facut harcea-parcea de dumneavoastra, stimati cititori.

Intre timp, alergati pe campii, ca primavara e in toi. Savurati-va mancarea, uitati-va la filme vechi pe care le-ati vazut cand erati mici si aproape ca le-ati uitat, recititi scrisori, cantati peste pozitivul unei casete prafuite dintr-un colt de biblioteca. Scrieti cateva randuri frumoase si cititi o carte pe care ati tot amanat-o de cateva luni. Ta-ta.

Cuvintele pentru voi: Enjoy, spring, God, bless.

vineri, 25 aprilie 2008

19-21 aprilie, Aladin si falusul fermecat/Dupa schimbare


Cuvintele pentru Olguta: berbec, credul, farama, spirt, sirop, ovatii, stres, Islam, nedreptate, hiat, regionalism, batic. Ora 10:24



Olguta a scris:



Paseam şi ma gandeam la o farama din James Brown: Stay on the scene, like a sex machine/ The way I like it is, is the way it is/ I got mine, dig it, he got his… Eu il am pe al meu, el o are pe a lui. Bun. Mergeam sa il vad pe Aladin. Prietenele imi vorbiseră de el, cu chicotitul zbenguindu-se in coltul gurii. Aladin este un personaj din noua generatie. E adulat cu ovatii. E indraznet si nonconformist. Iubeste moda si detaliul. Un hedonist care infrange plictisul si rutina cu baterii, lubrifianti sau afrodisiace. Aladin este un sex-shop. Magazinul cu sex. Buticul de orgasme. 300 de grame de felatie, va rog. Feliata?

Felinarul rosu devine aici o caseta luminoasa inscriptionata, pironita in zid pe un suport metalic. Rosii sunt doar geamurile. Substitut urbanistic al valurilor de Sheherezada, care se acopera nu ca sa ascunda, ci ca sa incite.

Ovreicele, grecoaicele, nemtoaicele, tigancile lui Eliade sunt, dincolo de pragul magazinului, decupaje de plastic ale anatomiilor umane si artificii ingenioase pentru libido.

Dildourile si vibratoarele stau tantos in carcasa lor transparenta ca penisurile erecte in formol. Bilele vaginale si anale sunt ca un sirag de margele pe tablia raftului. Versiunea plastifiata a unor excremente sta invelita in celofan, rasucita precum coarnele unui berbec, pe verticala. Pe raftul de deasupra, in poza de pe cutie, un barbat cu abdomenul lucrat e imbracat cu chiloti comestibili- eadible unddies. Penisuri gonflabile. Penisuri care ejaculeaza apa sau o substanta de densitatea siropului. Penisuri cu vene de cauciuc. Penisuri din cyberskin, material care imita credul textura epidermei si falusuri stilizate. Toate isi vand formele pe raft ca femeile dincolo de geam in casele de prostitutie din Amsterdam. Te scapa de stres, se intretin cu spirt. Nimic mai simplu. Vagine artificiale, virgine sau de buzunar si vagine care vibrează sau se malează in contact cu caldura zac intr-o vlaguire roz. Femei obeze gonflabile, asiatice mignione sau negrese voluptoase de plastic. Femei smulse din Islam, cu rictus de roaba si gura cracanata rotund, iti asteapta penisul si buzele tale despartite in hiat: aaaa! ooo! Barbati de cauciuc pe care ii umpli printr-o supapa si care stiu mereu unde si cand sa puna mana, pentru ca peste mana lor calauzeste a ta. Lubrifianti pentru sex anal, lubrifianti comestibili cu gust de banane, afrodisiace pentru el, pentru ea si pentru amandoi, ulei de masaj si carti de instructiuni pentru masaj, unguente pentru intarzierea ejacularii si manualul “Perfect Sex” promit satisfactia. O vaca baltata deja gonflata zambeste extatic de pe mocheta.

Gavrilestii care au pierdut tramvaiul unei vieti sexuale armonioase sau suficienta unui om in carne si oase sunt intampinati de un barbat la 30 de ani, cu frunte lata si zambet amabil. Sa imi spuneti daca va pot ajuta cu ceva, le zice cu rabdare paterna tuturor celor care trec pragul magazinului. Afirma cu afectare: Oamenii care vin aici isi lasa problemele afara. Si in magazin recunosc ceea ce sunt ei de fapt si ceea ce vor. Dacă vor un bici sau un vibrator anal. Numai o babuta zilele trecute a intrat, s-a invartit de cateva ori in cerc in magazin si apoi m-a întrebat dacă avem cofeina. I-am spus ca nu, doar afrodisiace. Si a plecat. Imi inchipui babuta, sub baticul cernit, frematand cu buze incurcate: a-for-di-cia-ce, a-fo-li-sia-ce…

Vanzatorul apuca, pretios, un vibrator de pe raft si mi-l arata. Are un mod pedant de a folosi termenul “partener” in loc de “iubit” sau “sot” cand vorbeste despre imbunatatirea vietii de cuplu datorita acestui instrument. Nu tradeaza niciun regionalism, nu schiteaza niciun hohot de ras. Sta cu demnitate supla in fata mea, eu care privesc mai des in coltul tavanului, decat catre madularul de cauciuc. Un grup de baieti de langa mine sunt interesati de acelasi vibrator. Unul dintre ei, duhneste a tigari. Tuciuriu si cu ochi bulbucati, i se adreseaza vanzatorului, punctand spre mine si hlizind: Il vreau pentru amanta mea. E intrerupt de prietenul lui care aduce de pe un raft din spate un dvd: Asta e porno romanesc? Nu, e manual de masturbare pentru femei. Scrie mare pe coperta, vine raspunsul. Barbatul duce dezamagit dvd-ul la loc si se aduna cu prietenii lui in jurul unei Kama Sutre. Hahaie ceva timp si pleaca.

Unele produse din sex-shop au umor si delicatete poetica. Pe cutia unui vibrator găsesti versurile: „Ce-are baba, n-are mosu’?/Vibrator de jelly rosu!” In coltul din dreapta al ambalajului, un vagin artificial se autointituleaza “tunnel of love”. Un ham din piele care faciliteaza obtinerea a peste 100 de pozitii sexuale e denumit “love swing”. Pe masa, pe scaun, pe masina de spalat e mai dificil. Tre’ să tii picioarele incordate, amortesti, e mai greu. Dar cu asta nu ai probleme. Asigura suport pentru cap, fund si picioare. Il prinzi de pragul de sus de la usa si te iubesti in voie, imi spune vanzatorul.

Magazinul are rezolvare si pentru situatiile de urgenta: Daca vine cineva in miezul noptii si are nevoie urgenta de ceva, avem paznic aici. El il suna pe patron, vine patronul si rezolva problema. Insusi patronul?, intreb in sinea mea, chicotind.

E deschis inclusiv duminica si are pagina web. Pagina de start a site-ului te provoaca la un exercitiu de candoare si sinceritate. In stanga, un click pe afirmatia “Am peste 18 ani” te duce direct pe site. Un click pe afirmatia din dreapta, “Am sub 18 ani”, te scoate automat din pagina. Dacă esti minor si onest, “posibilitatea de a cumpara articole si accesorii specifice sexshop-urilor, care au ca scop imbunatatirea, armonizarea si diversificarea relatiilor sexuale intre parteneri“ oferita literal de site, nu iti este accesibila. Dar tu da click pe prima si te scuturi de o nedreptate.

Cand am deschis usa magazinului sa ies, trei pusti, cu ghiozdanele in spate, au luat-o la fuga, razand si imbrancindu-se.

Mergeam spre casa si mi-am amintit un banc. Cica stateau de vorba doua penisuri intr-un bar. Si la un moment dat, intra un vibrator. La care unul din penisuri i se adreseaza celuilalt: Ba, pazea, Robocop.





Cuvintele pentru Soozie: neon, felatie, sosete, bici, biserica, picnic, teme, Biblie, fulg, a napadi, papadie, nastrusnic. Ora 10:25




Soozie a scris:



Cina romantica din mere si cola la lumina neonului

Rasete prostesti si licariri in priviri

Felatie cu ochii stransi, pe gresia alba

Ii tremura picioarele, sosete albe in adidasi murdari

Ea viseaza cu ochii stransi si saliva curgandu-i pe barbie

La bice, AK47-uri, kalashnicoave si sabii mari

Mergea la biserica si nici nu se gandea la cuvantul ‘dracu’

Citea seara din Biblie si versetele din care nu intelegea nimic

Ii imbalsamau sufletul

Isi facea temele, le zicea ‘lectii’ pe atunci

Si distractia era o duminica dimineata pe deal, un picnic cu soare

Niciun fulg de pacat nu-i umbrise fruntea inalta

Si visele-i erau pline de papadii, pisoi, leagane si curcubee

Odata cu literele si notele vrajitoresti, pacatul i-a napadit in fire

Pentru ca ele sunt aurii si mov si danseaza intr-o baie de frumusete

Sunt carti pe care-i place sa le pipaie si discuri in care se oglindeste vanitos

Nastrusniciile au mers cu cate-un pas tot mai departe

Si se numesc pacate de moarte, acum

Cand felationeaza cu un aproximativ care palpita in cuvinte de patru litere

Pe gresia alba si infecta pe care se plimba un gandac

Si straluceste un ochi de flegma proaspata.




vineri, 18 aprilie 2008

18 aprilie, Ruga/Cururi

Cuvintele pentru Olguta: mandra, ienupar, chiciura, salariu. Ora 21:29



Olguta a scris:



Ma topesc dupa mirosul de Ariel, dupa imaginea chenarului care se strange ca o iluzie optica de fiecare data cand dau save unui document Word si dupa sunetul rotilor masinilor trecand peste sinele de tramvai. Detest mirosul celui care pare ca a facut dus cu un bax de parfum, imaginea cuplurilor care se saruta (nu pupa!) in public, sunetul tocurilor ei pe hol, la 7 dimineata, cand eu dorm. Ceea ce constat e ca imi plac lucrurile si imi displac oamenii. Un anumit gen de lucruri, o anumita categorie de oameni. Lucrurile banale. Oamenii recurenti.
As putea sa stau intr-o cada plina nu cu apa, doar cu Ariel, ascultand un vinil cu sine de tramvai traversate si tot salvand documente la un Pentium 2. Nu m-as intoxica, nu m-as plictisi, n-as innebuni. In schimb, lasati-ma in lume cateva ore si ma apuca subit spm-ul, fac ca toti dracii si fug repede inapoi in casa sa imi scot cu dalta stratul gros de chiciura care mi s-a depus pe ochii inghetati de spaima contemporaneitatii cu anumite specimene.
Tinere, te implor, fa o petitie, strange semnaturi, apoi mergi la primarie si roaga acolo sa sa iti faca strazi cu trotuare si zebra doar pentru tine. Si poti sa iti chemi si prietenii in zona ta. Unde sa va perindati in voie domniile voastre, cu trena kilometrica de parfum cumparat de la tiganii plimbati pe afara. Asta ca sa nu fiu nevoita sa pasesc in urma, sedata de intregul flacon de chelvin clain. Si apoi cand virezi brusc si dispari din aria mea olfactiva sa nu imi persiste mirosul like fuckin foreva in nari ca frunza de ienupar in pom. Sa fie toata lumea bine, da?
Desigur, dragilor, strigati-va dragostea plescaind din limbile incolacite, dar va rog, nu ma puneti pe mine in situatia stanjenitoare de a intoarce privirea daca sunt pe strada sau de a-mi citi mesajele daca ma aflu la aceeasi masa sau in acelasi autobuz cu voi. Ca-s mic si eu si ca ma doare. Vulgaritatea dumneavoastra baloasa.
Scumpo, te rog nu ma face sa zamislesc scenarii in care eu ies din camera, carpita de somn, vin dupa tine pe coridorul in care bocani mandra din incaltarile alea cu ciuda unui picamărist care lucreaza pe un salariu de mizerie, te descalt si iti infig un toc intr-un ochi, lasandu-ti celalalt ochi nevatamat ca sa vezi balta de sange in care o sa te inec.

Multumesc.




Cuvintele pentru Soozie: conopida, crivat, a se chelfeni, gaudeamus. Ora 21:20.



Soozie a scris:



In camin se perinda pe coridoare cururi in treninguri si iegari. Exista cururi triunghiulare, cu varfu-n sus. Cururile astea isi unesc bucile cu aripioarele de pe solduri, formand niste colturi cazute de has been. De obicei, fetele care au cur triunghi cu baza jos sunt slabe, ceea ce inseamna ca aria unghiurilor alora de jos e plina de carne moale, piele brazdata de dungi albe cu afluenti si aspect de conopida. Cand merg, cururile astea se misca lenes, si fiecare pas hotarat aduce dupa sine un tremurat inert in buci mult dupa contactul piciorului cu pamantul.

Exista cururi triunghiulare cu baza sus. Fesele acestora sunt tari si asuprite de soldurile care le trag inspre ele. De la mijlocul logic al curului in jos, ai zice ca ala nu e un cur, ci o terminare nicicum a picioarelor. De la jumatatea logica a curului in sus, nu-ti vine sa crezi ce se intampla. Lucrurile se transforma, se lupta, se dilata si contracta intr-o frenezie a carnii si o odisee a grasimii plasate gresit. In timpul mersului, zic. Fesele se bat cu soldurile, care-s mai mari si care-s mai proeminente fiind miza.

Exista cururi plate. Cururi care nu sufera prea mult atunci cand posesoarele, chelfanite, zac in capetele coridoarelor presandu-le de calorifer. Oasele cele doua intra in golurile alea dintre barele alea de la calorifer, iar lumea e un loc mai bun. Pantalonii stramti sunt, de fapt, largi, iar circumferinta peste cur e circumferinta peste talie. Si peste piept, in majoritatea cazurilor. Mersul se intampla cu bazinul impins in fata, cocoasa si genunchi foarte indoiti. Curul se vrea inexistent, in locul sau flendurand denimul pantalonilor.

Cururile patrate sunt acolo unde aceeasi posesoare are gene de cur triunghiular cu baza in sus si cur triunghiular cu baza jos. Exista patru colturi care se tot trag in stanga si-n dreapta pana devin ditai patratul. Jos avem aripioarele de pe coapse, iar sus avem soldurile care urca spre talie. In mijloc, o masa de carne si grasime zdupesa, indesata, formand doua buci ca niste arcuri de cerc, dar nu arcurile aceluiasi cerc, cu centrul in mijlocul curului. Nu. Bucile astea pleaca fiecare in exterior, iar cercurile din care fac parte sunt tangente intr-un punct la care nu ma voi referi, din eleganta. Care ar fi trebuit sa fie centrul, daca ar fi fost un singur cerc, dar care nu e, nefiind un singur cerc. In mers, bucile acestui cur par sa se urasca. Fiecare ar vrea sa se desprinda de cealalta, dar sunt unite printr-un blestem. Se foiesc si se freaca, se framanta si se maseaza, formand cate o pauza intre aripa si sold. La unele cururi castiga apirile, luptand abitir impotriva crivatului din Nord, alteori castiga soldurile, aruncand valuri de grasime vibranda la Sud.

Cururile cururilor sunt rotunde si bombate. Cururi de iapa, vulgare, pe care poti pune paharul. Acestea sunt rotunjite exact unde trebuie, adica nu pe coapse si nici pe solduri, ci intre. Cu cat mai late, cu atat mai bine, pentru ca nu sunt doar late, ci si reliefate. Muschii si grasimea se iubesc si traiesc in armonie si delasare. Cururile rotunde umplu blugii, care iti dau senzatia ca o sa crape. In mers, se misca hipnotic. Bucile se unduiesc una pe langa alta ca si cand frecarea le-ar fi lubrifiata. Gaudeamus, igitur ca exista si ca urca scari, ca poarta fuste plisate, ca te lasa sa le pipai pentru ca esti, si tu, fata, deci nu-i nimic in neregula cu asta.

'ai ca maine scriu despre sufletele ce se perinda prin camin, promit.

joi, 17 aprilie 2008

17 aprilie, Fetita/Raiul

Cuvintele pentru Olguta: covor, aripa, agent, sonorizare. Ora 15:44



Olguta a scris:



Pe covor, doua pete de lumina pufoasa se alergau ca doi pisoi balai, care sarisera de pe pervaz, in mijocul incaperii. O fetita le fugarea cu o plasa de prins fluturi facuta dintr-o perdea vernil si chicotea de fiecare data cand lumina se brazda prin tesatura, semn ca prinsese fluturele cu aripa blonda. Purta o rochita rosie cu buline albastre si parul ei aramiu era prins cu clestisoare de rufe. In picioare avea sabotei de lemn sculptati de bunicul ei. Bunica ii vopsise rosii.
Nu avea voie sa iasa afara.
Ii placea sa dea televizorul pe mut si sa se uite asa la desene animate, ca si cum ele ar fi fost facute fara sonorizare. Glasul ei de nota si inlocuia sunetul paharelor sparte de soricelul fugarit pe polita de motan, macaitul ratustelor vorbarete, vocea catelului cu urechile pletoase. Radea cu fiecare replica mai mult si batea voioasa din palme.
Nu mai iesise din casa de trei ani.
In unele dupa-amiezi, ungea cate trei dungi de dulceata de afine pe fiecare obraz si una rosie si groasa din pasta de tomate pe frunte. Apoi isi strangea tot parul la spate intr-un coc, bulgare de jar, si infigea o pana acolo. Pana pe care bunica o smulsese de la gasca ei preferata-Gargarita. Scoatea camasile albe din dulap ale tatalui ei si le agata in cuierul pe care il tragea pana aproape de mijlocul camerei. In mijoc, aduna lana inchisa la culoare pe care mama o scarmana sa faca plapuma si se prefacea ca incropeste un foc. Apoi incepea sa se joace de-a indienii si americanii. Nu stia nici de indieni, nici de americani ce inseamna. Dar vazuse intr-un film ca toti barbatii care nu erau dezbracati, cu pene in par si dungi pe fata, aveau camasi albe. Mascatii dansau in jurul focului si se loveau cu mana peste gura tuguiata rotund. Asa facea si ea, doar ca uneori dupa ce lovitul buzelor inceta, gura fetitei parea ca dupa o inmuiere in carafa cu must.
Doctorii sfatuisera ca mai bine ar fi sa stea in casa.
Umplea, cu faina adusa din pod de bunica, baloane colorate, galbene si verzi si albastre si rosii, uneori tata ii aducea si portocalii. Dupa ce le umplea bine, le innoda la capat facand o bucla asa cum o invatase bunicul. Apoi colora cateva foi cu carioci de diferite culori, pe care le primise de mos Nicolae, anul trecut. Lua foarfeca de unghii din poseta mamei si taia fasii subtiri de hartie, fideaua curcubeu. Pe urma le aduna pe toate in jurul motului balonului si le prindea cu un elastic de bancnote. In loc de ochi verzi lipea niste boabe de linte, pentru ochi negri, boabe de piper, iar pentru cei caprui, care nu prea ii placeau, doua stafide micute. Ochi albastri nu facea niciodata. Astia nu ii placeau deloc-deloc. Barbatul in halat alb care o luase de mana si ii spusese sa vina cu el, e in regula, mami asteapta aici avea ochii albastri. Mama plansese in ziua aia. Pe doamne le dadea cu ruj, iar barbatilor le facea o mustata subtire cu dermatograful. Apoi tragea de balon si stramba tot felul de grimase ale figurinelor de faina. Le punea pe toate la geam, galbene si verzi si albastre si rosii, uneori si portocalii, isi proptea obrajii in palme si se uita impreuna cu ele la lumea de afara.
Doamna Trifan, din cauza agentului patogen existent in sange, fiica dumneavoastra nu va putea supravietui dincolo de varsta de 8-9 ani. Regretam.



Cuvintele pentru Soozie: ghiozdan, cot, chihlimbar, precupeata. Ora 21:47



Soozie a scris:



Raiul ar fi format din:

O alee cu copaci in stanga si-n dreapta, cu perechi de copii in costume bleumarin si conversi sau rochite bleumarin si conversi, cu ghiozdane patrate in spate, care fac baloane de sapun si intarzie la scoala, unde sunt catelusi si iepuri si piersici care atarna din fiecare tufis.

O pauza mare continua in scoala primara, dupa vaccin, cand stiu ca am reusit sa nu fug, si n-a durut, si avem pisoi in curtea scolii, si-mi dau coate cu colega de banca pentru ca lui Raducu ii place de mine si mi-a scris un biletel care trebuie sa ajunga la mine pentru ca il vad cum circula din mana in mana, si eu stau in ultima banca.

Un cinematograf cu fotolii in care sa invit pe cine vreau eu si sa ne uitam la ce vreau eu, si daca nu tin minte numele filmelor sau actorii care joaca in el, ci doar secvente, cinematograful sa stie la ce ma refer si sa puna filmul respectiv.

O sala de bal enorma in Londra unde sa fac baluri mascate unde sa vina cei mai tari oameni din lume din toate timpurile, ca si Einstein si Salinger si 3D si Tricky si Virginia Woolf si Damon Alburn si Dickens si Joyce, si sa fiu imbracata intr-o rochie aurie de tul si sa am la gat un chihlimbar in care e incapsulat un scorpion montat in argint, daruit mie de Regina Angliei.

O plaja cu nisip alb unde sa bata vantul si soarele sa nu dea migrene si apa sa fie foarte calda, la doi pasi de o piata de zorzoane si condimente, unde sa poti cumpara ciuperci umplute, in cornet, de la o precupeata care-ti pune extra patrunjel pe ele, si apoi sa te tocmesti pentru bratari de aur de glezne cu turci cu iatagane si sa cumperi boia si parfum.

Un castel medieval intact, cu schelete imbracate in rochii sau armura, cu pasaje secrete prin biblioteci si lazi de comori, cu ciorchini de struguri proaspeti pe mese, unde sa ne jucam de-a v-ati ascunselea cu totii, si sa adaugam reguli care sa complice jocul la fiecare tura, si sa fie vara si sa intre crengile copacilor inauntru, prin ferestre, iar podelele sa fie crapate de vreun fost cutremur.

Si mama sa zambeasca la geamul casei noastre, inconjurata de panselute galbene si albastre, asa cum ii plac ei.

miercuri, 16 aprilie 2008

16 aprilie, 3:24/Thin thing

Cuvintele pentru Olguta: secretie, aureola, crematoriu, sfarc. Ora 12:50


Olguta a scris:


Nu stiu cum faci. De uneori imi sunt gandurile fierbinti ca un crematoriu, iar in momentul urmator ma apasa reci, ca piatra de rau. Sensibilitate de sfarc, asta e. Cum inmuguresc si apoi ma retrag in teaca, cu fiecare adiere de tine. Schizofrenic. Ti-e strapunsa aureola de coada de drac, erecta sa ma doara.
Alunec pe secretia framantarilor, cad si imi rup un picior. Si-o mana. Si-un ochi. Si-o ureche. Si inima. Aud cum trosnesc in mine eu, ca fulgul de porumb. Galbena de gelozia propriilor secunde dezertoare.




Cuvintele pentru Soozie: atom, coafeza, maioneza, daneza. Ora 12:51


Soozie a scris:



Am cunoscut patru femei delicios de subtiri. Asa-mi imaginam femeile despre care se scriau poezii. Subtiri si mladioase, femei din-alea pe care le asteapta barbatii la tren si le iau in brate de pe scari si le invart de cateva ori si uita ca au ramas cu ele in brate. Bineinteles, toate patru erau nemultumite de modul in care arata si vroiau sa se ingrase. Din fericire, natura nu le tine partea nici in zi de azi.

Mino facuse matematica la Cluj. Apoi a plecat in Italia sa fie coafeza, si a venit la Timisoara sa termine anul IV si sa-si dea licenta. Era foarte frumoasa. Bruneta, cu piele inchisa la culoare si ochi negri si oblici, avea privire vioaie de veverita si expresie de premianta din filmele romanesti. Era mereu grabita si facea multe lucruri deodata. Energia de pe lume concentrata intr-un atom mai mare, asta era Mino. Si manca banane cu ciocolata de casa si iaurt cu paine alba si pateu. Si cele mai stramte haine stateau largi pe ea, ceea ce ma fascina. Avea pulovere largi si lungi si groase, si era ca un copil in haine de om mare, induiosatoare si romantica. Era atat de frumos sa o vad cum doarme, de parca nu ar fi fost mai nimic sub plapuma. Muschi lungi, cu fibre intinse. O plansa de anatomie, foarte frumoasa de altfel, era Mino.

Crina era mai inalta decat Mino cu un cap. Nu le-am vazut niciodata impreuna, si, desigur, nici nu se cunosc. Pe Crina am cunoscut-o in clasa a IX-a, si de-atunci am tot vazut-o in fiecare zi de scoala in urmatorii patru ani. Tot bruneta, ochii la fel de nergri. Parul lung si ondulat, sau cret, nu stiu sigur. Avea o alura visatoare, desi mai mult ca sigur nu visa, ci efectiv se ratacea printre lucruri si oameni. Blugii ii atarnau de oasele pelviene, si era atat de inalta si de subtire incat aveai impresia ca cea mai mica boare ii va umfla parul si se va ridica la nori. Manca multe sandwich-uri cu branza, sunca, o frunza de salata si multa maioneza, ca sa se ingrase. Ii punea mama ei cate unul pentru fiecare pauza. Dar n-a fost sa fie. Am vazut-o odata in pantaloni scurti, si, vorba lui Moromete, printre picioarele ei putea trece porcu' cu tot cu jugu' la gat. Dar e urat ce zice Moromete, eu zic ca era frumoasa si silfida ca o zana buna cu parul ondulat si ochi de vindecatoare.

Beatrice e verisoara mea. E si mai inalta decat Crina, e cea mai inalta femeie pe care o cunosc. Nu voi scrie aici inaltimea, dar va asigur ca e putin mai inalta decat tatal ei. Beatrice m-a complexat din prima clipa cand am vazut-o, cand aveam vreo 3 ani si ea avea camasi de noapte roz si parul lung si era foarte slaba, iar eu aveam pijamale verzi si parul scurt si eram zdupesa ca un copil neascultator. Complexele au crescut proportional cu varsta, incat pe la 16 ani, cand ea era top model iar eu eram intr-o permanenta cura de slabire, nici nu vroiam s-o vad sau sa aud de ea. Beatrice are picioarele atat de subtiri, incat genunchii sunt cel mai gros segment al lor. Talia are sub 60 de centimetri, sira spinarii e vizibila ca la un mic dinozaur, iar degetele ei foarte lungi nu ating cu adevarat nimic, niciodata. Dar e foarte frumoasa. Bruneta cu ochii negri, Beatrice are o delicatete inegalabila. Isi poarta soldurile inguste fara pic de balans vulgar. Se imbraca discret, se fardeaza discret, se parfumeaza discret si, cand mergem pe strada impreuna, ai senzatia ca zana rouei pluteste deasupra pamantului alaturi de vrajitoarea intunericului din suflet.

Roxana mi-a fost colega de camera. Seara adormeam gemand amandoua. Eu, de foame, ea, de prea-plin. Spunea ca ar face orice ca sa se ingrase, si uneori chiar facea orice, ca de exemplu manca chipsuri cu smantana, orez cu smantana, you name it cu smantana. Gatea extraordinar si, din pacate pentru mine, era foarte darnica. Facea o ciorba Dumnezeiasca, in care punea legume, carne, smantana si multa dragoste. Roxana nu mi se parea slaba. Era cel mai putin slaba din lista de femei slabe. Spre deosebire de Mino, Crina si Beatrice, fundul ei nu era alcatuit din doua oase mai proeminente, ci din carne adevarata, palpabila si pipaibila. Dar asa era Roxana, genera tot felul de complexe din neant.

Cel mai ciudat lucru la ea era ca nu-i placeau dulciurile. Primea tone de la ai ei, pe care le cam mancam. Neplacandu-i, nici nu puteam fabula pornosaguri cu ciocolata ca fantezie colectiva, pentru ca nu vroia s-auda. Imi fura elasticele de par (pe care ea le numea daneze, iar eu, uitand mereu denumirea, barcelone) dar imi oferea in schimb lucruri si feelinguri care faceau din camera aia, acasa. Si da, era subtire, atat cat mi-as fi dorit eu sa fiu. Imi cumparam haine marimea 34 ca sa ma ambitionez sa ajung acolo, si Roxana mi le proba ca sa le si vad pe manechin, si eu oftam plina de invidie. Dar stiind ca nu voi ajunge niciodata la performanta marimii 34, am stabilit amandoua ca greutatea ideala la inaltimea noastra este media aritmetica dintre greutatile noastre, si evidentiam fiecare calitatile celeilalte pentru consolare reciproca. Eram foarte diferite si ne placeau lucruri foarte diferite, dar, in the end, eram mereu de acord asupra lucrurilor importante. Purta nuante de verde nedescoperite inca, cu o pasiune de patriot irlandez. Daca ar fi o zana, Roxana ar fi o zana frumoasa a unei primaveri frmoase, in toate tonurile de verde, cu ceapa verde, iarba verde si ochi verzi, ca frunza de aloe.


marți, 15 aprilie 2008

15 aprilie, Ploaia/Grrrl power

Cuvintele pentru Olguta: senectute, sapun, raliu, rogojina. Ora 00:32.



Olguta a scris:


Privesc luna ca printr-un ochi de miop, drept incetosata si vaga. Si norii astia zgariati si intrepatrunsi, ca o rogojina de abur azvarlita pe cer. A plouat. Urasc sa ploua cand ma aflu la adapost. Si stiu ca am ratat sute. Ploile pe care le conspectam de la balcon pentru ca mama nu ma lasa afara. Ploile in care fulgera si nu ma lasa bunica la drum, spunandu-mi povestea cu magareata traznita si scuipandu-si in san. Ploile cand dormeam, cand mancam, cand plangeam, cand ma f*team, sau cand, pur si simplu, nu ma uitam pe geam. Ploile care nu vor fi ale mele. Imi place cand ma aflu pe pista de raliu a stropilor de ploaie, stropi gustosi si zdraveni, crescuti ecologic, acolo departe, langa glezna lui Dumnezeu. Stropi care se arunca si mor alunecati pe toboganul firelor mele de par. Aveam o intelegere cu o prietena. La urmatoarea ploaie o sa ma aflu pe acelasi trotuar cu ea si o sa o iau de mana, asa cum a visat odata. I-am adeverit visul sub o ploaie oarecare, timp de cateva trotuare si strazi, tinand-o de mana, mana ei calda si stinghera in mana mea casectica.

Prizez mirosul de ploaie in praf…Ma imbolnavesc de astm suferit cu nesat de fiecare data cand ingenunchez si apropii nasul de praful pistruiat de ploaia de vara, efemera ca un balon de sapun. Si privesc cum stropii sadesc mici gropicele in stratul gros de pulbere, asa cum mamaia Sica facea in covata cu faina, turnand plamadeala muiata.

Dar de ploaia la mare stiti? Cand te bagi cu capul la fund si, daca e curata, vezi pe dinauntru cum vibreaza apa pe dinafara, complet ilogic. Cerculetele de ploaie in mare privite pe dedesubt, cracanandu-se deasupra. Ploaia, liniutele caietul tip din clasa intai. Sunet de coarda mi.

Ploaia este singura care nu imbatraneste. Soarele se cocoseaza spre asfintit si piere. Floarea devine palida si lesina pentru totdeauna. Cainele isi rareste parul si naravul, iar intr-o zi nu isi mai intampina stapanul. Omul se rideaza si moare. Dar ploaia nu cunoaste senectutea. Ea este fara de varsta. Pentru ca nu are timp sa si-o traiasca.



Cuvintele pentru Soozie: fiere, foarfeca, fecioara, flotare. Ora 00:57.



Soozie a scris:



Femeile falsifica. Fiecare fluturare fecioreasca de gene are un scenariu bine realizat, care poate sa iasa sau nu. Prezentul femeilor e un colaj de cauze si efecte, decupate cu foarfeca din planurile lor. Floteaza obstacolele din eprubeta existentiala si-si vad de drum. Auto-regizoarele bune au succes. Celelalte, nu.

Femeile falsifica aspectul. Isi vopsesc unghiile. Sau lipesc unghii false. Isi acopera imperfectiunile fetei cu fond de ten. Isi vopsesc parul sau ii pun extensii, deci ii falsifica lungimea si culoarea. Merg la solar, falsifica culoarea pielii. Poarta ruj, falsifica buzele. Se fardeaza, intorc genele si pun rimel, falsifica ochii. Poarta sutiene cu push-up, falsifica sanii. Poarta corsete, falsifica talia. Poarta pantaloni pentru ridicarea feselor, falsificandu-le. Poarta tocuri, falsifica picioarele. Si inaltimea. Femeile pun silicoane in sani, in buze, in barbie, in pometi, in fese. Femeile isi tatueaza sprancenele, conturul ochilor si al buzelor. Femeile isi scot grasimea de pe solduri la chirurgie. Se epileaza si se dau cu creme cu coenzime. Falsifica varsta.

Femeile falsifica dragostea. Zambetele sunt directionate spre cine trebuie si dozate potrivit. Glasul se unduieste fals ca sa obtina fara sa ofere. Fundul se misca fals, dupa interes. Femeile spun despre copiii mici ca sunt draguti, vai, si fara sa se uite la ei. Femeile fac complimente una alteia, razand in sinea lor ca sunt mai frumoase. Femeile falsifica apetitul sexual si placerea din timpul actului. Femeile falsifica relatii intregi.

Femeile falsifica durerea. Lacrimile induioseaza si aduc sentimente de vina. Care pot fi folosite. Femeile pot plange la comanda, se pot inverzi ca fierea de rau ce le e de la inima, pot tranti usa dupa ele pasind mai rar ca ei sa le ajunga din urma cand vin dupa ele sa le imbuneze. Falsifica sindromuri pre-menstruale si dureri de cap cand n-au chef. Falsifica inocenta in fata parintilor si senzualitatea in fata amantilor. Falsifica importanta programului de pe celalalt canal, in timpul meciului. Falsifica placerea cititului unei carti sau a ascultarii unei muzici care-i plac, sincer, doar lui.

Femeile nu falsifica ura. Femeile urasc sincer barbatii, care sunt buni doar pentru a conferi statut. Femeile urasc sincer copiii, care le mananca cei mai frumosi ani din viata cu smiorcaieli, vaicareli si cheltuieli. Femeile urasc sincer si dedicat celelalte femei, vesnice competitoare, adversare, care le sufla in ceafa prin frumusete, cariera si mreje asupra barbatilor din teritoriul adjudecat.


Femeile urasc secolele de asuprire si de nedreptate. Femeile urasc standardele de frumusete care le impiedica sa manance ciocolata si prajituri. Femeile urasc doctorii, care le umilesc la consultatii. Femeile urasc munca, unde sunt platite mai putin si puse sa faca cafele. Femeile urasc media, unde femei mai frumoase si mai de succes actioneaza glandele salivare ale consortilor. Femeile urasc politica unde nu au voie, lumea unde nu isi permit sa calatoreasca, oamenii care nu vad oceanele de potential din ele, animalele care lasa par si trebuiesc plimbate la 5 dimineata.


Femeile urasc cumparaturile, unde trebuie sa se inconjoare de mancare pe care o vor gati, fara a avea voie sa se atinga de ea. Femeile urasc filmele, unde se intampla povesti pline de aventura si conversatii inteligente pe care nu le vor trai niciodata.

Femeile iubesc sa urasca.

luni, 14 aprilie 2008

14 aprilie, Femme chic/ Rezumat timid feminist

Cuvintele pentru Olguta: inalbitor, ginecolog, var, obloane. Ora: 18:30.


Olguta a scris:


M-am pregatit de mica pentru a fi femeie, anticipand cumva conceptia ca poti descoperi feminitatea in joc si imaginatie, nu neaparat la ginecolog sau in oglinda din poseta.

La 7 ani, mare amatoare de cingo Turbo, rumegam cate 4 deodata, cu gura intredeschisa, ca sa fac loc. A fost o perioada cand guma nu mai avea “surprize” cu masini, ci cu barbati. Ca sa vezi. Intr-o zi, am desfasurat abtibildul si, incordat, lucios, negru si mare, un barbat privea spre mine cu mustata pe zambet. Era un culturist gol, cu abdomenul retezat de dunga care anunta ca s-a terminat “surpriza”. M-am holbat la el indelung, plescaind cu limba dulceata plasticului aromat.

Apoi mi-am ridicat fundul de pe scarile din fata blocului si am pornit tinta catre casa. Nu te duce, ba, ca te opreste. Vin imediat. Am ajuns in fata usii, m-am ridicat pe varfuri si am lipit barbatul de sonerie. Apoi am intrat in casa ca o torpila. Mamaaaaaaaa!! Mama a tasnit din fotoliu: ce-i, copila? Mama, mi-am gasit barbat. O sa aiba grija de noi. N-o sa mai trebuiasca sa tragi obloanele ca sa nu intre intunericul de afara in camera mea, ca nu o sa imi mai fie frica. Si nici tie n-o sa iti mai fie frica sa urci scarile noaptea cand vii de la serviciu, da, mama? Duminica o sa iasa cu tata la pescuit si o sa fumati impreuna pe balcon. O sa fim fericiti. Mama a belit ochii catre mogaldeata cu o julitura pe nas, adicatelea inspre mine. Am luat-o de mana si am dus-o la usa sa ii fac cunostinta. Mama, el e Ali Baba. (Vazusem niste postere cu Muhammad Ali la unchi-miu in dulap, deci numele mi-a venit usor). Mama a privit catre sonerie, si deasupra clopotelului in relief, negrul lucios cu zambet de var, omul meu. Apoi mama s-a aplecat in fata, cu genunchii flexati. Era rasul ala al ei din toata fiinta, cand, de mult ce radea, nu scotea niciun sunet, doar tremura toata, cu fata spre pamant si mana la gura. Cand in sfarsit i-am auzit hohotele, semn ca avalansa se mai astamparase, l-a strigat pe tata.

Gabi, uita-te la fiica-ta. Tata s-a uitat la sonerie. Mama i-a prezentat noul partener de undita, garda de corp si primul barbat al fiica-sii. Tata a bufnit in ras, a mijit ochii la mine, m-a apucat de ceafa si mi-a zis “mă” cu ă-ul ala prelung, in care varsa toata afectiunea pe care era prea barbat sa o exprime. Apoi mi-a dat una dupa cap, cu palma grea de tandrete.

Vara, aveam sandale de cauciuc. Se prinsese mama ca nu are cum sa ma convinga sa nu ma mai sui pe garaje dupa cirese, rupand toti slapii si, prin urmare, imi incingea gleznele in fiecare zi dupa-amiaza, cand ma lasa afara, cu sandalele. Talpa lor aveau in zona calcaielor niste scobituri. In ele bagam pietre si exersam pe ciment, mersul pe tocuri. Toate pustoaicele de la bloc faceam asa. Mai putin una, care nu stiu de unde dracu, avea tocuri pe marimea ei. Ne dadea si noua sa facem o tura de bloc cu ei. Erau albi, ii curata cu inalbitor, aveau barete multe in fata si flec metalic. Muzica pe asfalt si nu altceva. Iar noi chicoteam, cocote in miniatura.

Acum spre exemplu, am doar genti cu o singura toarta, lunga, purtata pe diagonala trunchiului. Bareta sta intre sani si corpul gentii ma bate pe fund in ritmul pasilor. Da. Erotismul a la femme chic.



Cuvintele pentru Soozie: pireu, alunita, coscogeamite, sevraj. Ora 00:09.



Soozie a scris:



Nu stiu ce sa mai cred. Nu pot forma nicio opinie. Ziceti si voi: cum stii cand ai dreptate? Cum stii ca nu esti prea crud, ca nu esti absurd? Obisnuiesc mereu sa fac un exercitiu de imaginatie, punandu-ma in pielea persoanei pe care sunt pe punctul de a o condamna. Si incep sa gasesc circumstante atenuante, motive, argumente pe care nici el, caci despre un el vorbim, nu le-ar fi gasit in apararea sa. Si e minunat sa vezi ca oamenii nu sunt chiar asa rai, ca lumea nu e, pana la urma, un coscogeamitea amestec rasial fundamental f*tut.

Dar el? Si-a pus vreodata intrebarea 'dar eu ce-as fi facut in locul ei?' Cacat, sigur ca nu. Si atunci de ce as continua eu sa o fac? Pentru ca eu sunt eu, si asa sunt eu, si nu ii pot pretinde lui sa fie ca mine. Da, dar e nedrept. Pentru ca el poate urla din strafundul boaselor la mine pentru o nedreptate, sau imi poate cere sacrificii si compromisuri, si in loc sa ii pretind sa se puna el in situatia mea, sa vada cat e de absurd, ma pun eu in situatia lui, intelegand. Si n-as uri cacatul asta daca nu ar fi atat de nedrept. Daca ar fi reciproc, m-as bucura de displayul de frumusete interioara ce suntem.


Dar nu. Bunatatea mea nu poate face fata rautatii altora, si uite asa, rautatea lui da foc la rautatea mea, ca si o lumanare care aprinde pe o alta. Si asa se propaga rautatea in lume.

Ideea e ca nu pot ierta. Aceleasi imagini ale greselii fara de echivoc imi fulgera mintea si cand amestec in pireul conjugal, si cand stau doggy style, cu spada-i injunghiindu-mi viscerele si impingandu-mi ochii din ce in ce mai afara din cap. Nu pot uita, deci nu pot ierta, urasc cu toata fiinta si, daca n-ar fi ilegal, as omori o gramada de femei si o gramada de el.

Imi doresc foarte tare barbati asa cum sunt femeile. Si ma f*t in parerile ca barbatii trebuie sa fie agresivi, iresponsabili, duri si violenti ca sa fie masculini, ca altfel ar fi homosexuali sau fatalai. Gresit. Imi doresc barbati, de la portari la profesori, de la colegi la iubit, destepti, maturi, responsabili, REZONABILI. Profesorii nu trebuie sa predea feminism, iar colegii - sa imi aduca flori de 8 martie. Portarii nu trebuie sa-mi deschida usa si sa-mi faca complimente. Nu, nu vreau sa plangem la filme impreuna, castrandu-l de proramul sportiv. Nu, nu vreau sa sarim peste sex ca sa ne tinem in brate vorbind despre viitorii copii. Nu, nu vreau sa il iau cu mine la cumparaturi si sa comparam preturile la salata.

Vreau sa nu imi mai maschez sevrajul dupa iubire. Vreau sa nu ma mai prefac ca n-am inteles aluziile tuturor. Tata, vreau sa nu ma mai prefac ca ma bucur ca te vad la intalnirile noastre bianuale. Imi dai prea putin, din tot. Iar cat despre tine, vreau sa nu ma mai gandesc la ego-ul tau fragil de mascul, si deci sa nu mai prefac orgasmul, gandindu-ma sa nu fie prea porno si sa te prinzi. Vreau sa nu mai isti discutii despre alte femei, alti sani, alte alunite pe alti obraji. Nu cu mine. Vreau sa nu mai imi ascund lacrimile, sa nu mi se mai spuna drama queen. Vreau sa nu ma mai obsedeze curele de slabire gandindu-ma cu frica la amenintatoarele foste si potentiale. Si sa nu mai curat cartofi pentru altii.


duminică, 13 aprilie 2008

13 aprilie, Secunda/Cheremul.

Cuvintele pentru Olguta: caine, salamandra, mac, pertinent. Ora 23:11.


Olguta a scris:


Statea pe banca, lasand vantul sa ii ciufuleasca parul cum fac tatii. In dreapta ei, doi plopi desenau umbrele frunzelor in iarba. In stanga, un caine si vantul se incurcau in fusta unei femei. In fata disparuse totul de mult, pentru ca ea zambea in gol de tot atata vreme. Se oprise pe banca sa devina constienta de secundele in care se gandea la el. Sa stea de vorba cu ele, sa le spuna ca stie de existenta lor, deci nu mai e nevoie sa se pituleze prin cotloane ca niste proscrise. Sa le anunte ca le accepta. Era firesc sa ia hotararea asta. Nu mai zambise asa niciodata, ii spusese o prietena. Lucru mare. Venise primavara in coltul gurii ei, ridul aspru si ascutit de langa se inmuiase in arc de cerc. Si constatase cum, dupa atatia ani, talpile ei ramaneau calde ore in sir.

Fluturele-scafandru a zis ca oamenii care isi povestesc visele sunt plictisitori. Era cea mai plicitisitoare creatura, atunci. Pentru ca doar visele i-l umpleau de viata si i-l aduceau alaturi, pe perna. Intr-o noapte visase ca deschidea scrisori cu numele ei la destinatar. Intr-un plic a gasit doua ambalaje goale de prezervativ, ambalaje de staniol, ca a bomboanelor de Craciun si cu sistem de deschidere ca a servetelelor umede. Le-a scos. S-a jucat cu ele. N-a rosit. Le-a pus deoparte. In plic a mai gasit doua radiografii dentare. Le-a privit. Radiografiati nu erau dintii, ci palmele lui. Nu oasele, ca niste hasurari de creta alba pe tabla neagra. Ci palmele, cu tot cu tesut, degetele, ca niste mici salamandre alb-fosforescente. Mainile lui mimau imbratisarea. Le-a dus la obraz, le-a plimbat pe pomete si pe buze. Mainile lui.

Continua sa numere, pe banca, secundele de el locuite, atat de electrizante, patimase, istovitoare, ca rosul unui camp de maci privit indelung. Ei ar fi putut inventa o noua roata, daca ar fi vrut. Asa gandea. Si cu banii de pe brevet ar fi putut developa eternitatea de zambete surprinse in tot atatea secunde.

O clipa dezertoare i-a urlat: esti o gascaaaaa!. Cealalta i-a replicat: si asta pentru ca ii ploua zborul cu pene.

Baliverne!Poeziile sunt pentru nebuni si indragostiti.

Ba tu esti o nebuna.

Ba nu.

Ba da.

Ba ea.

Ba tu.

A ras de secundele ei galcevitoare ca niste oltence. Un barbat langa un pusti pe bicicleta s-a intors cu un gest pertinent inspre ras. S-a ridicat de pe banca, jenata ca provocase atata larma. A format numarul lui, stiind ca are curaj sa ii povesteasca despre cearta de mai devreme. El i-a raspuns. Cu greu. Pentru ca era beat.

Si atunci secunda dezertoare s-a intors catre cealalta: ti-am zis sau nu ti-am zis ca e o nebuna? Sarmana! Secundele inamice s-au luat de mana si s-au indreptat impreuna catre celelalte secunde sa le anunte vestea ingrozitoare si sa se converteasca cu toatele. Mai putin una. Cea care avusese dreptate, in final.



Cuvintele pentru Soozie: camelie, compas, cherem, tasta. Ora: 23:11.

Soozie a scris:

Sunt sigura ca in curtea fiecarei case fericite e un hamac, sau un leagan, sau un balansoar, sau un dispozitiv de alinare ce te plimba inainte si-napoi. Si un tufis cu camelii; iar vara, cand familia se aduna seara pe trepte si in leagan, cu pahare aburite de limonada in maini, vorbind despre viitor, bate vantul si parfumeaza toata curtea.

Sunt fiul ploii, la cheremul imaginatiei mele. Daca n-as avea-o, nu as suferi niciodata. N-as sti cum ar putea fi, dar nu este. Cum e sa ai un catel alb, care sa aiba ceva rana albastrita de veterinar si un con din-ala in jurul gatului, si sa razi de el, iubitor. Ar merge cainele cu conul in curtea de mai sus.

Stiu cum e sa scrii, in schimb. Stiu cum e sa apesi tastele frenetic, pentru ca te ajuta sa gandesti liniar si sa gasesti un raspuns in tine. E viata interioara mai buna ca cea omologata? Clar ca e mai buna, dar e mai importanta? Da, e mai importanta, dar e mai... reala? Adica ajunge sa traiesti in imaginatie, unde e frumos, si ploua, si tu esti fiul ei?

Imi desenez cu un compas auriu un cerc discret pe frunte. Tai un dop rotund ca unei lubenite si var botul unei seringi fara ac, umpluta cu acetona. Respir adanc si actionez talpa de plastic alb si striat, iar dizolvantul imi tasneste-n creier, il invaluie, il mangaie si ii scoate toata coloratura excesiva. Va ramane gri creierul meu, cenusiu ca al tuturor, iar nu curcubeistic, asemeni unui strai de clovn, asemeni unui suflet de poet, asemeni unei campii de vara. Va fi cenusie materia mea cenusie si va gandi cenusiu, ca un cursor palpaind in prezent si doar acolo, iau eu nu voi mai suspina atat dupa ceea ce ar putea fi dar nu este.

sâmbătă, 12 aprilie 2008

12 aprilie, Nord-coreeana/Lavinia

Cuvintele pentru Olguta: batran, oboseala, scrutin, galagie. Ora 22:14.


Olguta a scris:


Pe coloana cu cele mai scurte stiri din cele scurte: O nord-coreeana de 18 ani si-a scos virginitatea la licitatie pe Internet. Mai zicea ceva de frati minori, mama batrana si bolnava, doritori multi. Stiti acele momente cand simti ca nu e cazul sa te bagi cu stiloul tau murdar de cerneala in dramele oamenilor, cand scrutinul e castigat de umarul drept, si nu de cel stang, pe care sta dracu’? Si totusi.. Ceva provoaca o galagie atat de naucitoare in fiinta ta incat vrei sa intervii cu o poveste, să fabulezi, sa nascocesti. Pentru ca plasmuirile se uita, pentru ca literele se sterg.


Imi aduc aminte de mama. In fiecare seara imi pieptana parul si felul ei de a trece de-a lungul firelor de par, cum ii urca si cobora pieptul odata cu pieptenele, intr-un suflu ingemanat, parca, iar ochii, Doamne, ochii mari si umbriti, camera, peria, canapeaua, faramiturile de sub masa imi sopteau o mare taina.

Imi ascult gandurile acum si le aud incoerente, dar le las sa curga asa… Sa curga, sa se scurga, sa ma unga…

Si ziua, cand statea deasupra sobei, invartind mereu aceeasi zeama galbuie, ma uitam la ea, la sortul legat pe soldurile pline si la capotul de dedesubt, carpit si decolorat, ce-i descoperea sanii supti si ma intrebam: Ce ascunzi, mama, acolo? Un fior ciudat ma cuprindea odata cu gandurile acelea si tin minte ca ma bagam noaptea sub patura mancata la colturi si indrazneam. Mangaiam caldura si placerea dintre coapse, apoi ma cuprindea oboseala fierbinte si adormeam. Cu taina mamei in gand si taina mea in palma uda si indrazneata.

Mă chinui sa tin ochii inchisi. Patul scartaie sacadat si un miros de putoare mi-a otravit narile. Deasupra mea, un morman de oase si carne flasca se misca intr-o convulsie bleaga. Geme, sforaie parca, de n-ar fi apasarea asta inainte si inapoi pe sanii mei, as zice ca doarme. Ma linge in ureche, iar transpiratia i se scurge pe corpul meu, ma ustura si put.

Ma doare ca focul şi nu se mai opreste! Macar de ar tacea naibii din gura aia spurcată prelinsa pe gatul meu! A ajuns atat de adanc, incat am senzatia ca ficatul mi-a fost impins in piept si se scurge acum prin aorte nu sange, ci o zeama galbuie, ca ciorba mamei. Inauntru si afara, afara si inauntru, pofta lui imi lasa gura voma.

Un ultim spasm, grohaitul dracului, si am plecat. Iti las tie taina mea scursa intr-o pata rosie pe cearceaf. Cincizeci de mii de woni si poate o ciorba cu o alta culoare, rosie.



Cuvintele pentru Soozie: tava, ghem, chiloti, oja. Ora 23:06.



Soozie a scris:



Viata mi-a servit pe tava cele mai stupide, duioase, haioase, incredibile si memorabile faze din lume. Cand am implinit 8 ani, mama s-a imbolnavit de cancer. Din acel moment incolo, am inceput sa colindam tara noi doua (tata se sustrase din familie in urma cu vreo cativa ani) in cautarea tratamentului pentru cancer. Cluj, operatii, citostatice, tamoxifen, analize, asteptat, procente de spravietuire pe fond de Caritas si tranzitia crunta in anii '90, apoi Lugoj, Favisan, ceaiuri obscure, infuzii, tincturi, creme, alifii, unguente si alte ciudatenii, manastirea Prislop, un calugar, un regim coborat din Vechiul Testament - cat sa scriu literatura fantastica pentru restul veitii. Dar eu va povestesc despre ce a urmat.

A urmat Craiova. Din Ardeal get-beget, fara pic de patriotism local sau ura fata de alte specii, am plecat cu fruntea limpede spre Sud, crezand ca de acolo va veni vindecarea mult rugata pentru. Primul lucru ce m-a lovit in Craiova a fost structura intortocheata a orasului, cu strazi imbarligate, multe curbe, sosele taiate in arc de cerc. In al doilea rand, toata lumea dadea in carti, citea in palma, in ceasca de cafea, in boabe de grau, in talpi si in Doamne iarta-ma. Femei tinere, barbati tineri, oameni imbracati in blugi, care aveau joburi in media si ascultau Radiohead, la sfarsitul zilei intorceau ceasca si o dadeau la bunica sa ma zica daca vede vreun oaspete, vreo calatorie, vreo suma de bani sau vreo casnicie apropiata.

Si noi cam asa ceva cautam. Well, not really. Noi o cautam pe Lavinia, cea despre care citisem ca are bio-energie si vindeca lumea de orice boala. Prin zeci de telefoane, plansete si depanari de dureri am ajuns la adresa indicata. O straduta ingusta, umbrita de copaci, pomi, vita de vie, flori si boscheti. In curtile caselor, chiloti si tricouri la uscat. La curtea Laviniei, poarta larg deschisa ne lasa sa vedem o gradina cu roade imense, diforme. Castraveti uriasi, dovlecei uriasi, de peste un metru. Flori enorme, mult mai mari decat cele normale. Frunze de gard viu cat cele de brusture. Cu ochii mari, am facut doi pasi inspre, si o femeie de varsta mijlocie ne-a venit in cale, spunandu-ne ca ii pare rau, dar Lavinia e foarte ocupata si...

'Mama, lasa-i sa intre', s-a auzit o voce din interior. Am intrat intr-o sufragerie ai carei pereti erau acoperiti de icoane ortodoxe intunecate, pe lemn, cu imparati cu coroane aurii. Mama Laviniei ne-a spus ca Lavinia se ocupa acum de alt pacient, si a inceput sa ne povesteasca. Ca e clasa a 12a, ca e ocupata, ca trebuie sa invete pentru admiterea la medicina si, cu toate astea, zeci de oamenii ii trec pragul zilnic. Ca Lavinia viseaza extraterestri care ii spun ca apartine neamului lor, si ca o vor lua inapoi, dar momentan e aici cu o misiune. Ca acea casa a fost cladita pe temelia unei manastiri asediate. Ca au gasit in pivnita sute de icoane, cu care si-au impodobit peretii.

In pragul usii a aparut Lavinia. Inalta, subtire, cu ochi enormi. M-a salutat si mi-a aratat ce poate sa faca: a lipit palma de o carte aleasa la intamplare, si a ridicat-o, ca si cand palma ei si cartea ar fi fost doi magneti. La fel a facut si cu un pahar, o scrumiera, o sticluta de oja, dar si cu obiecte de care nu te poti 'lipi': un ghem de lana, o bluza. Palma era intinsa, iar obiectele atinse de ea sfidau gravitatia, pur si simplu. Eram fascinata.

Ajunse in camera 'de tratament', Lavinia si-a lipit mana de gatul mamei. Si a putut s-o desprinda doar cu ajutorul celeilalte maini. Palma ei era ca o ventuza care se lipea de pielea mamei. Mama simtea furnicaturi prin zona gat-umar, iar Lavinia se chinuia evident sa se deslipeasca de fiecare data cand punea palma din nou. Dupa vreo 20 de repetari, s-a oprit. 'Atat', a zis. Si s-a dus sa se spele pe maini.

Ca un copil care si-a terminat temele de casa, s-a intors la 'oamenii mari', i-a urat mamei sanatate si s-a retras. Mama ei si-a cerut scuze ca nu a vrut sa ne primeasca de la inceput, insa fata e ocupata si, in plus, nu stie daca boala pe care o scoate din oameni nu are cumva vreun efect negativ asupra ei. Am vrut sa platim, dar nu au cedat la insistentele noastre. Nici n-au vrut sa auda de bani. Le-am multumit, am plecat, si ce a urmat, va spun in episodul urmator.

vineri, 11 aprilie 2008

11 aprilie, Punct si de la capat./Nea' Focsea, Satana si tu.

Cuvintele pentru Olguta: fabrica, pinten, musca, Allah. Ora 20:06.


Olguta a scris:


E straniu cum uneori ma gandesc ca poate femeia a fost facuta de Allah, si barbatul de Dumnezeu. Ea a primit penitente, El, indulgente. Un soi de Stalin si Truman care au ridicat ditamai zidul intre barbat si femeie, de la privilegii, pana la viziuni. Manuale de functionare complet distincte.

Nu intru in discutii feministe, izvorasc doar din propriile constatari ale din jur-ului meu.

Mi-a trecut prin cap ca nu exista barbati buni, doar femei slabe. Prin afirmatia asta nu vreau sa ma afiliez la sapienta de birt care lanseaza reflectii de genul “nu exista femeie urata, doar bautura prea putina” si admit ca, la o adica, cugetarea s-ar putea eteriza printr-o contraargumentatie sanatoasa. Zic asa. Sunt fete care indura, inghit, suporta, duc, rabda, sustin, tolereaza, ingaduie, accepta. Le-am vazut, le-am intalnit, am fost. Criza ca nu raspunde la telefon, disperarea ca nu suna inapoi, ce naiba, sigur a vazut apelul, ranjitul la gluma nesarata, sexul sec, stransul din dinti, datul pintenilor spre maine cand hai ca o sa fie mai bine, vopsitul, pentru ca barbatii prefera blondele, uitatul in alta parte cand el se uita la alt fund, comandatul de pe Amazon a nu stiu carui volum, vegheatul pana dimineata. Unele din ele gesturi nobile, poate rasplatite asisderea, de un barbat de calibru. Dar eu vorbesc de linia generala, despre fabrica Viata, societate cu raspundere limitata, nu despre privilegiati. Vorbesc despre fata de azi noapte de pe hol, care plangea la ora patru dimineata, cand si musca doarme. Cristi, ai gresit, ea zicea, ea plangea. Statea in chiloti pe cimentul pe care se taraie slapii dinspre baia unde jetul nimereste milimetric pe langa closet. Si plangea. A trebuit sa pasesc peste ea, pentru a putea trece. Nu s-a clintit, n-am existat. Ea plangea. Cristi gresise. Cand m-am intors, am auzit-o: baga-mi-as p*la in gura ta, de boul dracului! P*ula cui? A nimanui. Oricum se impaca.

Cercul s-a inchis.



Cuvintele pentru Soozie: uzina, paianjen, sa, Satan. Ora 20:12.


Soozie a scris:


In uzina de visat ce o port pe umeri a avut loc, din voia lui Satan, un accident. Masina care punea culorile in vise dupa ce ma trezeam s-a stricat, zdrobind membrele operatorului ei, un paianjen care manuia cu extraordinara dexteritate verdele, galbenul, rosul, portocaliul, albastrul si movul.

Intr-un moment de neatentie, paianjenul, nea' Focsea, cu bereta si tigara fara filtru lipita de buza de jos, a cazut de pe saua unde statea pe burta, dezechilibrandu-se iremediabil. Acum, nea' Focsea e doar o bulina neagra cu bereta, cu tigara lipita de buza de jos. Suspina si povesteste oricui sta sa-l auda despre ingrozitorul eveniment, care mi-a lasat visele alb-negru pe vecie.

Dar in acel moment, in momentul catastrofei, nea' Focsea a scapat cele sase galeti, s-au varsat culorile peste tot, s-au amestecat cu membrele lui zdrobite si mi-au stricat tot visul. Am inchis ochii si ti-am vazut ochi bleumarin, dinti albi si piele de arab, cand, de fapt, tu ai ochi maro, dinti de fumator si piele de oxbridge.


Iar acum, acum esti in intregime gri, tonuri de gri, iar uneori e chiar mai rau, caci te vad in alb si negru.

joi, 10 aprilie 2008

10 aprilie, DORe / Birth vs Death

Cuvintele pentru Olguta: perna, pat, sticla, curent. Ora 15:22.


Olguta a scris:


Daca e sa mor, inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, vreau sa te cari in timp ce ascult muzica. Vreau sa imi pun castile si sa dau la maximum. Sa simt efectiv cum imi pulseaza osul fruntii, ca un piept moale de vrabie prinsa in pumn. Tamplele sa imi vibreze ca faldurile unei perdele incalecate de curent. Parul meu frematand, camp de papadii bronzate, in briza muzicii.

Sa mor zambind. Sa imi doresc moartea cu sinceritate de sticla. Si sa astept sa inceapa sa imi sangereze creierul de la volumul prea tare, bataind un picior. Tinand ritmul cu genele pe perna. Incurcand versurile si razand ca nu o sa mai am timp sa le invat. Sa simt spasmul creierului ca pe-un pantec de porc la ignat. Tata, uite, nu a murit, misca, tata! Baga-i cutitu’n burta, tata! Tataaaa!!!!

Sa ma gaseasca a doua zi, in pat, rotund de fericita, de moarte plina.




Cuvintele pentru Soozie: stomac, carbune, foietaj, caldaram. Ora 15:23.

Soozie a scris:

N-am crezut niciodata in Mos Craciun. Nu am o poveste despre cum am aflat eu ca nu exista, cu istericalele de rigoare. Nu am avut niciodata surpriza cadourilor. Le-am primit, dar cumparate cu mine de fata, ce-ti doresti, ce ai nevoie, intre suma asta si asta. Nu imi place festivalul comercial al Craciunului, nu-mi place taiatul porcilor pe caldaramul periferiilor, taiatul brazilor in padurile neamului, taiatul maionezei pentru salata de beuf ca la mama altuia acasa.

Magia Craciunului e, de fapt, atunci cand oamenii de afaceri isi dau seama cat de mult le-a crescut profitul si exclama: e magic cat de bogat sunt! Craciunul aduna tot ce e mai rau in oameni: folosirea unui eveniment spiritual pentru a manca pe vomitate, a bea pe inconstiente, a cumpara pe nesimtire si a te certa cu toata familia din exces de trairi anuale.

Proteveul da acelasi Singur Acasa Trei, Antena Unu baga un Gravidul cu Swartzenegger, si, dupa ce se termnia, manele imputite peste tot, pe fundal de platouri cu fripturi si sclipici. A, si urasc haiosul. Nu inteleg de ce insista toate matusile tuturor sa faca tone de foietaje din grasime de porc si faina alba, cu gemul ramas de anul trecut prin beciuri in mijloc, presarat cu zahar pudra, ca sa fii sigur ca e naspa treaba. Craciunul e o industrie, o decadenta generala, o pornografie.

Pastele, on the other hand, e o sarbatoare adevarata. Nu stiu nici eu cum s-a trecut de la Iisus, moarte, curce, inviere, salvare si iertarea pacatelor la iepurasi, pui si oua fosforescente, insa imi place de mor. Nu doar pentru ca e incomparabil mai placut sa vezi animalute pufoase peste tot decat indivizi batrani si grasi imbracati in cele mai kitchoase straie la care s-au putut gandi designerii Coca-Cola, ci pentru ca incepe sa fie cald.

Imi place Pastele pentru ca tin postul de fiecare data, si, pe langa faza cu carnea, imi mai propun o rezolutie. Pe care o respect. Pentru ca, desi imi pare rau de mieii taiati, drobul e infinit mai bun decat sarmalele. Pentru ca prajiturile sunt cu fructe si crema de vanilie, nu unt, faina si zahar ars. Pentru ca nu e Guta la teve in noaptea de Inviere, asa cum e in noaptea de Craciun. Pentru ca oamenii nu-si umplu asa de psihotic stomacurile si ies afara mai mult.

De Inviere, merg la biserica, unde nu e plictisitor, ca de obicei. E chiar spectaculos: cladirea e plina de lumanari, oamenii sunt gravi, e noapte, se sting luminile, se bate la poarta bisericii, se interpreteaza o sceneta, se da foc, se ia foc, se ocoleste biserica. Apoi se imparte paine cu vin, se face cruce, se mananca branza si carne dupa 7 saptamani de abstinenta. Simti ritualul. Si din adancul intunecat al minelor de carbune pana in varful impecabil inzapezit al muntilor, credinciosii si ateii se saluta altfel ca de obicei.

miercuri, 9 aprilie 2008

9 aprilie, Woman on the moon/ Complecs

Cuvintele pentru Olguta: tenie, tempera, teatru, tamaie. Ora 11:58.

Olguta a scris:

Luna asta ca o pata de ceara pe giulgiul cerului. Si stelele, mici bucatele de tamaie cazute din cadelnita. Hai sa ne cumparam pamant in spatiu. Sa nu ne mai intoarcem niciodata. Chiar sa murim acolo. Ce zici? Sa fii martianul meu din martipan. Sa te sug la colturi si sa las miezul la sfarsit. Ca e mai bun. Sa stam antigravitationali si negravi. Sa ne jucam de-a v-ati ascunselea prin cratere, sa ne gasim si sa imi numeri gropitele din obraji. Sa facem stencils “omul din luna” cu tempera foforescente si sa ne intrebam daca noaptea se vad de pe Pamant. Sa te strig Armstrong. Nu, tu sa nu ma strigi Laica. Sa prindem TVR Cultural cu satelitii lui Saturn si sa ne uitam la piese de teatru. Sa stam intr-o doara si sa privim cum cad comete, cu cozile ca de tenie incandescenta: bai, ia uite! ca la Revelion! Sa radem ani lumina, de glumele noastre. Apoi sa glumim iar, gandindu-ne ce misto ar fi fost sa facem Medicina si sa vindecam curul Universului de asteroizi. Sa descoperim viata. Acolo. Ai vrea?



Cuvintele pentru Soozie: laptop, fluture, seminte de dovleac, cast. Ora 16:11.

Soozie a scris:

Complecsul studentesc din Timisoara. Aprilie 9, cald afar' si inceput de primavara. Deschizi un geam, intra un tril de manea a fericire. Iesi afara, te doboara altul, a jale mioritico-fantastica. Pe hol, zeci de fluturasi de la work and travel sau club CCCP - prindeti duma, commy is the new nazi. Portareasa, enorma, in trening nikey, nu raspunde la salut.

Pe banca, o geaca H *stea* H se da la o blonda prespalata cu adidasi aurii. In trening si cercei absout mari, prespalata ranjeste cariat la geaca si zice 'hai... hai... no bine, hai pa, hai... te-am lasat, hai'. Unde hai e un fel de nu hai, ci pleaca. O ginesc, stiinte economice sau geografie. Deci tipul deci ii explica (politehnica). Ochii ei, (enorme zero-uri de rimel)* se dau peste cap la auzul unui deci compliment, pisi, deci ej frumoassa. Hai pa, deci.

Mai la doi pasi, o shawormerie. Doner kebap, falafel, plescavita banateana. Adidasii cu copite puma, alb cu rosu cu negru cu bleumarin cu galben cu verde sunt primii la rand. Sunt olteni, pentru ca se aude severineza in telefonul cu clapeta. 'Fratioare', 'da si mie', 'rezolvai', 'hai, frate' te lamuresc fara echivoc. In spate, cumintei de mori, casti si suicidali, doi reprezentanti emo nation cu ochii-n lacrimi. Freze de desene animate japoneze, piercinguri prin falci si cranii roz be blugii negri. Niste copii fardati. Se tin de mana si au tricouri cu tokio hotel. Pe botul de la conversii de osutacinzecidemii scrie emo kidz cu marker negru.

La terasa urmatoarei shawormerii doner kebabarii, indienii de rigoare falfaie din laptopuri. Albul ochilor lor e galben, si ei intregi arata bolnavicios, razand pe raggatonul infect de la chisefem. Medicina. Pe bordura, o tiganca cu trei puradei care se agata de hainele trecatorilor pocneste in gingii seminte de dovleac si vinde florile pe care le-a rupt din fata caminelor. Treij de mii, tanti, imi dai, imi dai te rog, imi dai, sa-ti ajute Dumnezeu imi dai domnisoara frumoasa, imi dai?

Inca o shaormerie slash clatitarie-gogoserie (deci cata shaorma poti manca? ha? cata?) cu clientela aferenta, un card de blugi stramti pe cururi care mai de care mai altfel, gloss, breton si ochelari pe juma de fond de ten. Pielea e solarizata pana la fosforescenta. Pantofii cu animal print si catarama aurie infig tocul in caldaramul mizer pe ritm de manea in asteptarea carnii tocate prajite in ulei ranced, inecata in maioneza, varata in paine alba. Stiinte economice, ale comunicarii, litere.

In fata chioscului de ziare, care vinde numa' cosmopolitan, prosport si... taraf magazin, doi suvitati cu adidasi albi, blugi cu paiete si tricouri fosforescente de puta madre. D'accord. Bratari aurii peste parul de pe maini. Scuturandu-si cheile de la masina, breloc beemve, ala mai inalt se scobeste-n nas. Sport, suta la suta.

Terasele miros a shaorma si a doner kebap. Mesele au patina de unsoare. Ma rog sa dea chisefemul faliment. Hahaieli de vreme buna, inca trei shaormerii si un club la subsol. Acolo se merge 'jioia', cand pixdele intra moka. Se-mbraca sclipicios si fac poze pentru haifaiv, cate doua, ca se poarta, fata, sa fii lezbi.

Complescul n-are cinema. Da ce, 's prost sa dau nouajdemii pe bilet, frate, cand pot sa iau filmu da pa disi? Complecsul n-are librarie. Da ce, 's prost sa-mi pierd timpu' cu abureli? Complecsul n-are altceva decat shaormerii doner kebabarii, gogoserii, clatitarii, magazine cu blugi si zorzoane de plastic si cluburi de raggaton. Are jeg, tigani, labari si curve. Are putoare de carne tocata, manele, administratori ne-sim-titi si chistocuri aruncate pe jos. Are transpiratie, sobolani, fetiscane slinoase si manelisti sinistri.

marți, 8 aprilie 2008

8 aprilie, Marea/In a patra lui viata

Cuvintele pentru Olguta: piscina, pata, somn, crestinism. Ora 14:21.


Olguta a scris:


Gatul meu se usuca de dorul unei guri robuste de mare. Marea in care se caca pescarusii, in care se imperecheaza guvizii, in care se ingroapa soarele si putrezeste pana dimineata, cand se inalta la cer, nu-i asa?, marea in care era sa ma inec cand tata mi-a zis tampita esti, ma! cum dracu’ stai cu capul in apa si dai din maini in aer? si mi-a dat drumul din brate.

Vreau sa casc de somn pe tarm pustiu, in luna mai, cand soarele nu ma fierbe si nisipul nu ma coace. Sa stau pata de cearceaf verde pe plaja ca o coaja de portocala cruda. Sa ascult Pink Martini, sa citesc Radu Pavel Gheo si poezii de Brumaru. Sa rad, rasturnandu-mi capul, iar parul ud sa imi sareze spatele. Sa mananc piersici toata ziua, sa beau Redd’s. Sa ma imbat si sa fac sex. Sa fiu femeia vantului. Sa ma dezbrace de palarie si sa o tavaleasca patimas, sa ma aseze in satinul de scoica rece, cu boare calda, sa imi desfaca parul si sa mi-l mangaie pe umeri, sa stea deasupra, sa imbratiseze tot corpul dintr-o singura strangere, cum niciun barbat n-ar putea-o face vreodata, eu sa nu rosesc cand imi intra intre pulpe si sa il las sa ma legene asa, noi, doi voyeuri privind marea cum se iubeste cu nisipul, unduindu-se inainte si inapoi. Marea, amanta perfecta, ea nu oboseste niciodata. Marea. Pagana. Curtezana. Pacatoasa. Marea care imi da voie sa neg crestinismul si sa imi fac chip cioplit cu degetul, pe tarmul ud si dezgolit. Si langa chipul meu, brazda de nisip, sa imi scriu toate pacatele, pe care apoi sa mi le stearga odata cu fluxul.

Seara sa ma afle cu pumnii plini de scoici. Nu, nu pentru cercei sau scrumiere. Ci pentru altceva. Vreau sa le lipesc in trenul de intoarcere pe sireturile tenisilor mei rosii cu stelute. Sa poposesc in Timisoara, orasul cu stranduri si piscine. Sa ma descalt in drum spre casa si sa azvarl tenisii catre firele de telegraf, iar ei sa se agate, atarnand cu mustati de scoici. Ca sa se stie. Ca acolo se face contrabanda cu amintiri despre mare.



Cuvintele pentru Soozie: minereu, calorifer, amuleta, narcise. Ora 14:22.



Soozie a scris:



Cand inchid ochii, ii vad forma unghiilor. Ochii bleumarin, pielea de arab si dintii foarte albi. Spunea povesti care ma indragosteau si mai adanc. Minereul cartilor citite, filmelor vazute, muzicii ascultate se purifica in cele mai frumoase imagini. Povestile lui imi loveau sufletul cu valuri de drog. Il ascultam cuminte, dadeam din cap si de-abia ma mai tineam pe picioare. Cand ma gandesc la el, simt racoarea noptilor de august, mirosul de bere si inima palpitand a dragoste. Asta inca din prima lui viata. Dar in prima lui viata nu va fi al meu.

In prima lui viata, copilareste la tara. Acolo unde puii de pisica se ineaca legati toti 6 in ciorap. Alearga si mananca porumb fiert. Mai tarziu, acasa, bate mingea cu baietii la bloc, seduce o colega de clasa, isi da seama ca e special si castiga incredere calma de sine. La Timisoara, asculta muzica si invata poezii. Citeste si-si face tatuaje. Bea, fumeaza iarba si se imprieteneste cu lume buna. Se indragosteste. Fata e placuta, are piele aurie, ochi galbeni ca narcisele si zambet care te teleporteaza acasa, oriunde ai fi.

Se casatoresc. Joburi bune, bani multi, petreceri. Mici afaceri, pentru suflet. Plimbari in Amsterdam si Viena, veri in Lisabona si Barcelona. Chefuri frumoase alaturi de prieteni buni in baruri obscure. Emigrare, copii. Responsabilitate si dragoste duioasa. Mailuri acasa, pline de dor. Viata aurie, aventura si neregrete.

In a doua lui viata, copilareste la tara. Acolo unde puii de pisica se ineaca legati toti 6 in ciorap. Alearga si mananca porumb fiert. Mai tarziu, acasa, bate mingea cu baietii la bloc, seduce o colega de clasa, isi da seama ca e special si castiga incredere calma de sine. Incepe sa scrie. Scrie poezii multe si frumoase. La Timisoara, asculta muzica si fumeaza iarba. Scrie si mai multe poezii. Publica vreo trei. Femeile cad usor, caci poezia e buna. Ii cad si eu, dar nu-l tine prea mult dragostea de mine. Plang dupa el ori de cate ori am ocazia.

Publica primul volum. Bucuresti. Hai-hui literar prin Paris, prin Berlin, prin New York. Femei peste femei. Cate doua, trei, cate una. Alcool si iarba. Cocaina. Cocaina si poezii. Al doilea volum, al treilea. Femei blonde, negrese, roscate, brunete cu breton frantuzesc. Pulpe groase de iapa, talie de viespe, ochi de pisoi. Cocaina, alcool, Paris, poezii. Bani si depresia cliseului.

Pe la criza varstei mijlocii, se intoarce la tara. In satul unde puii de pisica se ineaca legati toti 6 in ciorap. Taie lemne, creste gaini si albine, porci si o vaca de lapte. Nu are telefon, nici Internet. Nu primeste vizitatori. Merge la biserica, duminica. Nu-l mai vad niciodata.

In a treia lui viata, copilareste la tara. Acolo unde puii de pisica se ineaca legati toti 6 in ciorap. Alearga si mananca porumb fiert. Cade si se raneste cu un cui ruginit. In mai putin de 48 de ore, are frisoane si delireaza. Apoi inchide ochii.

Dar in a patra lui viata, in a patra lui viata... copilareste la tara. Acolo unde puii de pisica se ineaca legati toti 6 in ciorap. Alearga si mananca porumb fiert. Mai tarziu, acasa, bate mingea cu baietii la bloc, seduce o colega de clasa, isi da seama ca e special si castiga incredere calma de sine. La Timisoara, asculta muzica si invata poezii. Citeste si-si face tatuaje. Bea, fumeaza iarba si se imprieteneste cu lume buna. Se indragosteste, e dezamagit. Se indragosteste iar, despartire amicala. Job bun, bani multi, petreceri. Mici afaceri, pentru suflet. Intr-una din ele ne cunoastem. Ma indragostesc de povestile lui. Se indragosteste de sanii mei. Ne descoperim, in tacerile nefiresti dintre intrebare si raspuns. Il vad in fiecare trecator. Imi scrie.

In his fourth life, his smell is my love stink. Petrecem nopti de intuneric inclestati si insetati. Infierbantarea curge intre noi, (inainte si-napoi), si ne iubim in toate starile de agregare. Stau goala si serioasa, cu fundul pe calorifer, cu o carte-n dreapta, citind si interpretand, r-r-it, poheme. Rade de mine si spune ca se vede ca-mi place ciocolata.

In a patra lui viata, nu exista apropiere intre noi suficient de apropiata. Vrem mai mult, ne strangem pana cand doare. Il iubesc vesel, il iubesc trist, il iubesc ca un copil si ca o curva batrana. Imaginea ochilor lui bleumarin, a pielii de arab si a dintilor foarte albi e amuleta mea. O vad de fiecare data cand inchid ochii.

luni, 7 aprilie 2008

7 aprilie, Secvente 2/ Femme adentro

Cuvintele pentru Olguta: tarana, a intretaia, scarabeu, licenta. Ora 14:52.

Olguta a scris:

Ce insorite sunt zilele cand amintirile pocnesc ca semintele de floarea-soarelui ideal prajite. Si ce artificii se intretaie in mine, ca floricele de porumb in ceaun. Cand imi amintesc de copilarie, de tata, de cainele matusii de la Malovat care stia sa dea noroc, de livada aceleiasi matusi unde era abandonat un trabant despre care fabulam glorios, cu ochii doldora de poveste si gura plina de mar. Tanjesc dupa vacantele la tara cand faceam turte din pamant si scurmam prin balega dupa gandaci. Hei, stii ce? Avand in vedere ca scarabeul traieste in excremente, de fiecare data cand cineva zice prostii, cu alte cuvinte, mananca cacat, as putea sa ii zic: esti un scarabeu!, gasesti? Dar asta e un schepsis fudul, cand eram mica ziceam doar: ia pleaca la scara ta! Mamaaaaaaaa! Mi-e dor de zilele cand ma rugam de vecina de la parter sa ma lase sa fac pipi la ea numai sa nu ma duc in casa, ca stiam sigur ca o sa ma opreasca mama. Plang dupa zilele cand stateam dimineata de sambata sa scriu zeci de lucrari pe care sa le corectez duminica dupa-amiaza, cu pix rosu, cand voi fi uitat ce gresisem. Si serile cand adormeam obligat fortat. Cu tarana sub unghii si nerabdarea unei noi zile sub pleoape. Si tata, oh, narodul de tata, cum imi zicea mereu sa nu dorm cu mainile intre picioare ca inseamna saracie. El, tata, care injura preotii, care isi batea joc de superstitii, si cand vroia sa o enerveze pe mamaia, habotnica, recunosc, lua Biblia in mana si improviza o slujba de exorcizare. Cred ca de fapt se temea ca nu cumva, eu, cu palmele imbratisate intre coapse, sa incep a descoperi placeri. Pentru ca altfel, atunci cand l-am intrebat: tata, ce e masturbarea?, valatucii de fum de tigara nu i-ar fi iesit brusc pe nas, nu? Ce simple erau zilele cand ma imbraca mama, cand imi facea inghetata mamaia si temele la mate tata.

Dar am crescut. Ce ramane e copilaria povestita. Ce am acum e licenta in vara, statul la semafoare, alarmele dimineata, lista de cumparaturi pe frigider, sfaturi de genul daca te temi ca o sa cedezi, du-te la el neepilata, politistii comunitari care nu ma lasa sa ma dau in leagan, sambetele cand spal, serile cand vorbesc cu tata doar la telefon.


Cuvintele pentru Soozie: carte de bucate, a ramane cu ochii-n soare, slalom, bors. Ora 14:54.

Soozie a scris:

Mangai paginile galbene si aspre ale cartii de bucate. Uriasa, maro, cu coperti cartonate, roase la colturi. Pe ea, ca un desen din clasa a treia, fructe, o sticla de bors, o carafa de vin si multa friptura. Miroase a hartie si a ulei vechi. Inchid ochii si o vad pe mama. Zece oale in bucatarie, pe masa, scaune, aragaz, bufet. Asteapta sa fie amestecate, adaugate, cernute, intinse, framantate. Miroase a vanilie si a rom. Si a fum de tigara. Mainile mele mici miros a fum de tigara.

Cu o esarfa pe cap si un sort murdar de ciocolata la brau, framantand intr-un aluat cleios si potrivnic, mama zice scurt 'hai'. Iar eu iau tigara din culcusul ei de pe marginea scrumierei, fac doi pasi pana la ea si i-o bag in gura. Astept cu manuta nemiscata pana cand trage, si apoi o duc inapoi in scrumiera.

Ma joc de-a femeia. Ma duc in hol, imi bag picioarele cu sosete cu purcelusi in pantofii ei cu toc inalt si subtire, si ma intorc, tropaind, in bucatarie. 'Hai'. Iau tigara, i-o duc, ma intorc tropaind cu ea in mana. O flutur in stanga si-n dreapta, admir darele de fum, mimez gesturi de Ingrid Bergman. Tocuri si tigarete. Si un cerc roz pe filtrul maroniu.

Imi vine o idee. Tropai pana in baie. Scutur pantofii, ma urc in picioare pe marginea cazii si ajung la etajera. Il vad. Negru, elegant, interzis. Rujul. Deschid capacul si-mi desenez un bot de negresa cu unsoarea calda si rosie. Sar jos, intru in pantofi. Tropai inapoi la mama.

Ma vede, si rade cu cel mai melodios ras din lume. O cascada de note muzicale, rasul mamei. 'Hai'. Iau tigara, aproape un chistoc, fac doi-trei pasi tot pe langa talpa, i-o tin pana trage un fum. Ma intorc cu spatele. Am tocuri, am ruj, am tigara. Ma uit la chistocul fumegand. Mai are putin alb. Ma joc de-a femeia. Ce gust are? Bag filtrul in gura si trag, cat pot eu de tare. Asa cum face mama, parca oftand, cu ochii lucind intredeschisi. Privind departe.

Ma sufoc. Nu mai pot respira. Ma ustura gatul, nasul, ochii. Las tigara sa cada jos, cad si eu, tusind. Mama ma prinde in brate cu mainile pline de aluat. Sta in genunchi si-mi pune mainile cleioase pe fata. Tusesc. Nu pot respira. Ma duce la geam, il deschide. Murdareste pervazul si tocul cu aluat. Tusesc, nu pot respira. Ma ustura ochii.

Mama alearga cu mine spre baie. Se impiedica de unul din pantofii ei care mi-a scapat din picior. Injura. Face slalom printre papuci si jucarii. In baie, ma aseaza pe marginea cazii. Mi-am mai revenit, dar imi curg lacrimile. Mi-a intrat mult fum in ochi. Mama da drumul la apa rece, murdarind toata chiuveta cu aluat. Se spala pe maini, ma spala pe fata. Am un nor de ruj intins in jurul gurii. Nu se duce la spalat. Mama se aseaza pe cosul de rufe, isi da capul pe spate si ofteaza. Ai sa ma omori, asa mi-a zis. Eu gafai si-mi sterg lacrimile de pe fata unsuroasa de ruj.

Imi e rusine. Imi e atat de rusine ca vreau sa mor. Cum am facut eu pe grozava. Cum am crezut ca nu-si va da seama. Imi e rusine. Nu o sa fumez niciodata, nici cand voi fi mare. Nu o sa port tocuri niciodata. Si nici ruj. Respirand greu, incep sa ma smiorcai. Mama nu se uita la mine. Sta pe cosul de rufe, cu ochii in tavan. Si eu, plangand cu ochii-n soare. Adica in becul de la baie.