Cuvintele pentru Olguta: fabrica, pinten, musca, Allah. Ora 20:06.
Olguta a scris:
E straniu cum uneori ma gandesc ca poate femeia a fost facuta de Allah, si barbatul de Dumnezeu. Ea a primit penitente, El, indulgente. Un soi de Stalin si Truman care au ridicat ditamai zidul intre barbat si femeie, de la privilegii, pana la viziuni. Manuale de functionare complet distincte.
Nu intru in discutii feministe, izvorasc doar din propriile constatari ale din jur-ului meu.
Mi-a trecut prin cap ca nu exista barbati buni, doar femei slabe. Prin afirmatia asta nu vreau sa ma afiliez la sapienta de birt care lanseaza reflectii de genul “nu exista femeie urata, doar bautura prea putina” si admit ca, la o adica, cugetarea s-ar putea eteriza printr-o contraargumentatie sanatoasa. Zic asa. Sunt fete care indura, inghit, suporta, duc, rabda, sustin, tolereaza, ingaduie, accepta. Le-am vazut, le-am intalnit, am fost. Criza ca nu raspunde la telefon, disperarea ca nu suna inapoi, ce naiba, sigur a vazut apelul, ranjitul la gluma nesarata, sexul sec, stransul din dinti, datul pintenilor spre maine cand hai ca o sa fie mai bine, vopsitul, pentru ca barbatii prefera blondele, uitatul in alta parte cand el se uita la alt fund, comandatul de pe Amazon a nu stiu carui volum, vegheatul pana dimineata. Unele din ele gesturi nobile, poate rasplatite asisderea, de un barbat de calibru. Dar eu vorbesc de linia generala, despre fabrica Viata, societate cu raspundere limitata, nu despre privilegiati. Vorbesc despre fata de azi noapte de pe hol, care plangea la ora patru dimineata, cand si musca doarme. Cristi, ai gresit, ea zicea, ea plangea. Statea in chiloti pe cimentul pe care se taraie slapii dinspre baia unde jetul nimereste milimetric pe langa closet. Si plangea. A trebuit sa pasesc peste ea, pentru a putea trece. Nu s-a clintit, n-am existat. Ea plangea. Cristi gresise. Cand m-am intors, am auzit-o: baga-mi-as p*la in gura ta, de boul dracului! P*ula cui? A nimanui. Oricum se impaca.
Cercul s-a inchis.
Cuvintele pentru Soozie: uzina, paianjen, sa, Satan. Ora 20:12.
Soozie a scris:
In uzina de visat ce o port pe umeri a avut loc, din voia lui Satan, un accident. Masina care punea culorile in vise dupa ce ma trezeam s-a stricat, zdrobind membrele operatorului ei, un paianjen care manuia cu extraordinara dexteritate verdele, galbenul, rosul, portocaliul, albastrul si movul.
Intr-un moment de neatentie, paianjenul, nea' Focsea, cu bereta si tigara fara filtru lipita de buza de jos, a cazut de pe saua unde statea pe burta, dezechilibrandu-se iremediabil. Acum, nea' Focsea e doar o bulina neagra cu bereta, cu tigara lipita de buza de jos. Suspina si povesteste oricui sta sa-l auda despre ingrozitorul eveniment, care mi-a lasat visele alb-negru pe vecie.
Dar in acel moment, in momentul catastrofei, nea' Focsea a scapat cele sase galeti, s-au varsat culorile peste tot, s-au amestecat cu membrele lui zdrobite si mi-au stricat tot visul. Am inchis ochii si ti-am vazut ochi bleumarin, dinti albi si piele de arab, cand, de fapt, tu ai ochi maro, dinti de fumator si piele de oxbridge.
Iar acum, acum esti in intregime gri, tonuri de gri, iar uneori e chiar mai rau, caci te vad in alb si negru.
Un comentariu:
la un anumit punct din viata fiecare fata plânge pentru un cristi si despre un cristi.
(ok, nu numai la un singur punct din viata :)
Trimiteți un comentariu