1 aprilie, Ti-e numele femeie, contorsiune!/ Jeux d'enfants

Cuvintele pentru Olguta: gradina botanica, masacru, cuantum, caine de paza. Ora 22:27.

Olguta a scris:

Despre femeile din viata unui barbat am tot auzit. Dar cine ne zice despre femeile care au influentat viata unei alte femei? O sa incep (si) eu.

Prima fiinta de sex feminin, in afara de mama, de care m-am atasat a fost o turcoaica. O chema Leila si maica-sa nu prea ma simpatiza. Intr-o zi, pe la vreo doisprezece ani amandoua, ne-am jucat de-a filmul si am ajuns sa ne sarutam. Apoi in fiecare zi, cand ai ei erau la serviciu, noi repetam scena. Peste patru ani, Leila m-a rugat sa il invat pe frati-su mai mic sa sarute. Si am acceptat. Asa am ajuns eu prima fratelui primei mele.

Dar nu asta importa. Ceea ce este relevant pentru dezvoltarea mea ulterioara este ca aceasta pustoaica mi-a spus intr-o zi, la paisprezece ani, ce e prietenia adevarata, intr-o singura propozitie. Venise la mine de dimineata, eu care nu dormisem toata noaptea de emotii ce nu vor fi expuse aici. Leila s-a uitat indelung la mine si am putut vedea efectiv cum i se dilata pupilele. Apoi a rostit: ce frumoasa esti! Iar eu am tasnit la oglinda. Desigur, de atunci am mai fost complimentata de prietenele mele: draguta, simpatica, bunoaca, p!zda-te-as f^te. Dar ca Leila nu mi-a mai spus nicio femeie. Niciodata. Si e mai facil asa. Sa iti supui gandurile nude unui masacru in valea valului palatin, sa le bagatelizezi, sa le trivializezi, sa le dobori cu o miscare de limba stramba. Leilei nu i-a fost teama de ipostaza stanjenitoare in care o prietena-femeie complimenteaza o alta prietena-femeie, zicand exploziv tot adevarul, nelasand niciun dumicat. In dimineata aceea, am trait impreuna cu ea prietenia verde, pura si multa, ca aerul intr-o gradina botanica.

Apoi este bunica mea din partea mamei. Dobrogeanca. Ea si tataia au mancat prune cu paine o toamna intreaga ca sa poata ridica o casa. Casa in care s-au nascut mama si fratii ei si in care eu am primit prima papusa din viata mea. Cand eram mica, dormeam cu ea. Si atata dadeam din picioare ca saraca femeie se muta intr-un pat vecin. Iar eu ma trezeam noaptea, bajbaiam dupa ea, n-o gaseam si incepeam sa urlu: mamaie, uni eci? vin telolistii, mamaie! Si mamaia Sica se suia inapoi in pat langa mine si dormea caftita pana dimineata, o vara intreaga. Ea este prima femeie careia i-am marturisit, la opt ani, cu ochi de ratusca si tarana sub unghii, ceea ce credeam eu ca mi se intampla: mamaie, vrei sa-ti zic ceva? m-am indragostit. Iar ea, a doua zi, la gard, cu gura pana la urechi: Fa Saveta, fa, auzi ce-mi zice copchila asta, cica a cazut pentru nepo’tu. Eu de rusine am fugit si m-am ascuns in vie. O iubesc pentru ca nu i-am purtat pica niciodata, desi eram copil si copiii pot uri ca zece minute de grindina peste zarzarii in floare.

Bunica din partea tatalui avea o alta viziune asupra sentimentelor. Frumoasa olteanca m-a luat intr-o zi, cand incepusem sa inmuguresc, ca sa zic asa, si mi-a zis: de aici in sus e a baiatului, trasand cu palma o linie imaginara in zona buricului si urcand-o pana la gat. De aici in jos, insa, e a barbatului, mama, si mi-a aratat ca de la buric in jos baietii nu mai au ce cauta. Acum ma suna periodic si ma intreaba despre dragoste. Si eu raspund nu stiu. Iar ea imi zice, ca un caine de paza alertat la portile amorului: bine, vezi ca te mai las un an-doi, dup-aia ar fi bine sa fii pregatita sa dai un raspuns.

Iubesc femeile. De dragoste nebune. Femeile din viata mea. Pentru ca sunt un cuantum, un caleidoscop, un cub Rubick, un curcubeu. Pentru ca mi-au contorsionat sufletul sa fie acrobatul ghidus de azi.

Cuvintele pentru Soozie: leustean, satiriazis, celulita, coala A4. Ora 15:18.

Soozie a scris:

Uram copiii. 'Je veux les bonbons!' - definitia copilului de pretutindeni, dintotdeauna. Ori de cate ori vedeam o femeie insarcinata pe strada, ma uitam la ea cu senzatia de furnicaturi prin stomac cu care te uiti la oamenii grav bolnavi, cu plagi deschise pe corp. 'Doamne, fereste-ma' imi ziceam, ingrozita, de fiecare data.

Nu e vorba de feminism. Definirea femeii pe parcursul istoriei ca mama si sotie (deci exclusiv in raport cu ceilalti, nu ca atare) ma deranjeaza, oarecum, dar nu era vorba de asta. Copiii mi se pareau mici monstri, egoisti si rai, care aduc suferinta mamei lor, victima satiriazisului consortului. In primul rand, prin sarcina si nastere ('sarcina e o boala', spunea ginecologul meu preferat), apoi prin silueta compromisa de celulita si solduri largite, si apoi prin seria nesfarsita de plansete ridicole, scutece murdare, apoi incapatanari, mofturi, alinturi, apoi cruzimea etapei 'clase primare', idiotenia pura a etapei 'scoala generala', ca sa nu mai vorbim de monstruozitatea scaldata in hormoni a etapei 'liceu', toate acestea completate fatidic de o serie lunga si odioasa de ingratitudini, obraznicii si lipse de respect. Si asa mai departe.

Pana ieri. Uitandu-ma posaca in gol pe drumul de o tranzitie infioratoare Hunedoara-Deva, admirand peisajul proaspat iesit din bombardamente - ai zice, vad cu coda ochiului urcand un copil. Baiat. Era cu mama lui, si, in picioare, imi venea cam pana la talie, eu, sezand. Nu ma pricep la varstele copiilor, dar estimez ca avea vreo 4 ani.

M-am indragostit. Niste ochi enormi, negri, cu gene lungi si intoarse. Un ten de o catifelare nemainantalnita, cu obraji rosii de la frig. Nas mic, carn, alb, de jucarie. Gura, micuta si rosie. Dar nu trasaturile m-au facut sa iubesc acest copil, ci atitudinea lui fireasca, pura. Se holba la mine. Cu gura cascata, pentru ca avea nasul infundat. M-am uitat la el, i-am zambit. Nu mi-a zambit inapoi. Mi-am intors privirea, dar simteam ca se holbeaza in continuare. Asa ca am inceput sa ma holbez si eu. Orice om mare s-ar fi uitat in alta parte, ar fi zambit incurcat, ar fi facut ceva conventional. Dar nu. Pustiul isi dorea sa se holbeze, deci se holba.

I-am facut cu ochiul. L-am surprins, pentru ca a clipit apasat, dandu-si si capul inapoi pentru o clipa. Si am continuat sa ne uitam unul la celalalt, eu - zambind, el - cu o gravitate de academician, sustinandu-ne privirile cu naturalete, pana cand a coborat, cu capul intors dupa mine, la urmatoarea statie.

De ieri, si eu imi doresc un copil. Va fi cel mai frumos si mai destept copil din lume. Il voi adormi cu Pink Floyd, ii voi fredona, leganandu-l, Ella Fitzgerald, il voi lasa sa se joace pe Fatboy Slim. Il voi lasa sa bage in gura toate ramele si toate membrele nespalate, il voi incuraja sa se murdareasca pe haine, daca-l ajuta la joaca. Ii voi cumpara un catel. Cand va ajunge la faza 'da de ce'-urilor, ii voi nota toate intrebarile si i le voi da la 18 ani, sa faca poeme din raspunsuri. Vom face impreuna palarii de vrajitor pentru toti cei pe care-i iubim, ne vom da cu bicicleta in fiecare seara si-i voi citi la culcare cele mai fantasmagorice basme din lume.

Ii voi pune la dispozitie topuri intregi de planse A4, A3, A2 si A1 ca sa deseneze tot ce-i trece prin cap. Cand nu ii vor mai ajunge, ii voi pune la dispozitie peretii. Vom dansa prin casa ca si cand nimeni nu ne-ar vedea si am avea mereu musafiri. Am calatori prin lume, am face mii de poze, le-am pune pe tavan. Si l-as invata sa cante la pian, dumnezeieste.

Am sapa impreuna in gradinita noastra cu busuoic, leustean, patrunjel, narcise si nu-ma-uita. Am planta grau in ghivece. Am face filme, am da concerte in curte si interviuri in biblioteca. Am lipi plante uscate si staniol pe felicitari pe care le-am trimite, fara nicio ocazie, la adrese necunoscute. Am bea suc natural de fructe. Am rasfoi atlase astronomice si am inventa constelatii noaptea, uitandu-ne, din hamacul din curte, la cer.