5 aprilie, Foc si sete oarba/ A little death around the eyes (I)

Cuvintele pentru Olguta: infatuare, creioane colorate, spuma de ras, savant. Ora 00:55.

Olguta a scris:

Oamenii stiu sa f^ta meciul. Toti sunt un Banel, un Napoleon, un Romeo pripit. In mod normal as fi vrut sa povestesc despre visele mele de azi noapte. Despre cum am compus iar texte, pe care le recita Soozie, asezata pe un scaun pus in pat. Tinea un monolog in care explica de ce ii plac caprele. Pentru ca au o vulnerabilitate pentru surmenaj si sinucidere, perora ea in cuvintele mele. Sinuciderea caprelor…Oricum nu cred ca o sa ma sinucid vreodata. Asta pentru ca sigur o sa am atatea ciorne de bilete de adio incat o sa imi vina ideea savanta sa scot o carte.

Desi incerc sa imi distrag atentia gandindu-ma ca, uite, vezi, un ac de siguranta pus in picioare seamana cu un crochiu de papusa matrosca, in fond, un gol ca de chiuretaj nu dispare. Stiu ca expertii au decretat ca visele sunt noncolore, dar eu am un mic secret: tin sub perna o cutie de creioane colorate si de fiecare data cand mi-o ia sufletul aiurea prin codru des si negru scot artileria grea. Creioanele mele imi hasureaza reveriile ecosez, uneori in culori neinventate inca de godete. (Un coleg mi-a spus odata ca a observat la mine atatea nuante de verde despre care nici nu stia ca exista). Dar in seara asta nu stiu unde dracu este ascutitoarea si creioanele mele sunt tocite. In fine. Tata mi-a spus ca “a te indragosti” nu e un lucru savant. Allanis Morissette a zis de asemenea ca even educated fleas do it, si la o adica, micuta si fasneata cum sunt, cu licenta pe vine, as putea sa fiu, metaforic, puricele educat din melodie. Atata vreme cat nu sunt eu insami frecata la melodie, stii ce zic? Atata timp cat nu se tasneste spre mine ca dintr-un tub de spuma de ras sub presiune. Atata timp cat nu sunt obligata sa dansez pe “Fire starter” blocat in fast forward. Atata timp cat o saptamana inseamna doar o saptamana, si nu devine un cub concentrat topit in supa timpului. Atata timp cat nu ne batem joc de cuvinte cu infatuarea unui punct stropsit la finalul propozitiei, definitiv si irevocabil. Atata timp cat nu ma aflu acum, aici, papusara de cuvinte, cu atele inmanucheate in o mie de noduri in gat si stomac. Si sa nu stiu ce sa spun. Doar sa injur si sa compilez felurite. Ca de exemplu, “fiind baiet paduri cutreieram si ma culcam ades langa raul Piedra am sezut si am plans”. Tembel. Si vreau ca mintile mele sa fie tembele, zburdalnice, isterice, zalude, abracadabrante nu din cauza meteoritilor asasini, ci pentru ca descopar noi planete. Ai inteles?

Cuvintele pentru Soozie: cochilie, spirt, blugi, cablu. Ora 00:57.

Soozie a scris:

Din coltul luminos de unde imi citeam revista, lumea parea ordonata. Zambete imi infloreau in coltul drept al gurii, periodic. Cat de dragut e totul, ma gandeam. What a nice little world. Chiar si ultima cearta, cea in trena careia tocmai ne inveleam monosilabismul amandoi, parea OK. Sarea si piperul. In oras, aer proaspat, lume prin baruri, flirturi si sex. Tinerete si haine misto. Cat de tare.

Revista era a naibii de buna. Pagini intregi despre anii de glorie ai The Marquee, intr-o publicatie din 2007. E ceva. Si ce umor englezesc delicios. Am ras cu capul pe spate cinci minute cand un brit pop-er scria despre un magazin de unde si-a cumparat el nu stiu ce blugi. Vindea acolo un stereotip de femeie, blonda si inalta, rusoaica, toata numa' sex, pe numele ei Slutvana, sau asa ceva. Slutvana.

Ma foisem pe fotoliul cadou de la mama, bausem o Cuba Libre, doua, trei, reci si acrisoare, stateam in cochilia de frumusete interioara a lumii. Ameteala ma plutea lin. Ma uitam la fotografii, la mine. Ridurile degetelor mele aratau a riduri de pianista. Nu-mi rosesem unghiile de vreo saptamana, deci erau din nou lungi si frumoase. Ma simteam supla si parul imi mirosea a balsam de fructe. Eram, oficial, o femeie frumoasa si desteapta, tanara, culta, articulata, complexa, citind o revista britanica si razand la glume de masculi intr-o seara in care toate culorile din jurul ei se asortau.

Pe masura ce imi sorbeam romul spirtos diluat in cola zero, ma intrebam tot mai acut care e rostul frumusetii, daca nu o constata nimeni. De ce nu e nimeni pe celalalt fotoliu, afundat la randu-i in ceva carte desteapta, care sa arunce cate o privire spre mine din cand in cand. Pentru ca sunt singura. De ce sunt singura. Pentru ca ne-am certat, si asta e faza in care ni se racoresc orgoliile. E bine sa fii orgolios? Pai da, daca nu vrei sa fii o carpa. Bun, si e mai bine sa fii un orgoliu singur decat o carpa fericita? Da, sau poate ca nu, dar daca e sa fie cineva carpa fericita din cuplu, nu fii tu aia. Esti femeie. Ai toate calitatile. Da, le am, si nu mi le constata nimeni. Pentru ca sunt singura.

Ce rost are ca-mi miroase parul a balsam de fructe. De ce balsamul asta, cel mai scump, si nu altul. Cine e aici sa-mi adulmece parul ud. Nimeni. Slutvana, ce rost are ca rad de Slutvana, cui ii voi povesti eu despre ea. Si cine va rade cu mine. Nimeni. Mainile mele de pianizda, cine observa ridurile de pianizda, cui ii voi canta la pian. Nimanui. Camera mea, lampa calda, fotografiile de pe pereti. Vor da din cap, da, frumos. Cine se va indragosti. Nimeni.

Cate femei stau la ora asta, prin intunericuri, fiind minunate. Si singure. Dar cati barbati. Cati barbati au renuntat sa creada ca eu exist, ca ele exista. Cata singuratate, ce nedrept e totul. Cati dintre noi ne afundam in relatii caldute, ca sa avem cu cine ne-o trage cand nu suntem prea obositi. Sa avem cu cine ne certa. Sa avem cu cine alunga singuratatea din noi. Ce simplu ar fi daca nimeni nu ar mai face compromisuri. Ce oferta. Si ce cerere.

Prima lacrima imi ardea pleoapa de jos. Dupa vreo trei secunde, o simteam rece pe obraz. Revista mi-a alunecat din brate si ma vedeam de sus, holbandu-ma in gol cu ochii inlacrimati, singura in camera. Ce patetic. Ce penibila sunt. Te urasc. Imi ocupi viata cu tristetea ce o esti. Cine stie pe langa cati am trecut de cand iti sunt fidela. Unul din ei ar fi stat in fotoliul de langa mine. Mi-ar fi mirosit balsamul, am fi fost fericiti. L-am ratat.

Gata, l-am ratat. Nu mai e nimeni. Acum e si el intr-o relatie calduta, fidel unei aproximative. Voi fi singura. Voi ramane singura. Nu voi mai avea putere sa ma dau cu balsam, sau sa fac ordine, singura. Si asa imi e greu. Voi zace in pat, mancand zacusca. Nu ma voi mai spala niciodata, nu voi mai citi nimic, nu voi mai scrie. Voi bea rom. Sa mai beau niste rom. Nu voi mai iesi din casa. Nu are niciun rost. Fara sens. E atat de fara sens. Ce rost are sa traiesti, daca esti singur. Pentru cine. De ce te-ai obosi. Sunt obosita. Voi manca zacusca, zacusca si ciocolata. Ma voi uita la televizor. Voi uita tot ce-am invatat. Voi manca zacusca si ma voi uita la televizor, nespalata. Da, asa arata viitorul meu. Mai vreau niste rom. Voi bea rom pana cand nu voi mai avea bani. Si apoi ma voi spanzura cu cablul.