Cuvintele pentru Olguta: secretie, aureola, crematoriu, sfarc. Ora 12:50
Olguta a scris:
Nu stiu cum faci. De uneori imi sunt gandurile fierbinti ca un crematoriu, iar in momentul urmator ma apasa reci, ca piatra de rau. Sensibilitate de sfarc, asta e. Cum inmuguresc si apoi ma retrag in teaca, cu fiecare adiere de tine. Schizofrenic. Ti-e strapunsa aureola de coada de drac, erecta sa ma doara.
Alunec pe secretia framantarilor, cad si imi rup un picior. Si-o mana. Si-un ochi. Si-o ureche. Si inima. Aud cum trosnesc in mine eu, ca fulgul de porumb. Galbena de gelozia propriilor secunde dezertoare.
Cuvintele pentru Soozie: atom, coafeza, maioneza, daneza. Ora 12:51
Soozie a scris:
Am cunoscut patru femei delicios de subtiri. Asa-mi imaginam femeile despre care se scriau poezii. Subtiri si mladioase, femei din-alea pe care le asteapta barbatii la tren si le iau in brate de pe scari si le invart de cateva ori si uita ca au ramas cu ele in brate. Bineinteles, toate patru erau nemultumite de modul in care arata si vroiau sa se ingrase. Din fericire, natura nu le tine partea nici in zi de azi.
Mino facuse matematica la Cluj. Apoi a plecat in Italia sa fie coafeza, si a venit la Timisoara sa termine anul IV si sa-si dea licenta. Era foarte frumoasa. Bruneta, cu piele inchisa la culoare si ochi negri si oblici, avea privire vioaie de veverita si expresie de premianta din filmele romanesti. Era mereu grabita si facea multe lucruri deodata. Energia de pe lume concentrata intr-un atom mai mare, asta era Mino. Si manca banane cu ciocolata de casa si iaurt cu paine alba si pateu. Si cele mai stramte haine stateau largi pe ea, ceea ce ma fascina. Avea pulovere largi si lungi si groase, si era ca un copil in haine de om mare, induiosatoare si romantica. Era atat de frumos sa o vad cum doarme, de parca nu ar fi fost mai nimic sub plapuma. Muschi lungi, cu fibre intinse. O plansa de anatomie, foarte frumoasa de altfel, era Mino.
Crina era mai inalta decat Mino cu un cap. Nu le-am vazut niciodata impreuna, si, desigur, nici nu se cunosc. Pe Crina am cunoscut-o in clasa a IX-a, si de-atunci am tot vazut-o in fiecare zi de scoala in urmatorii patru ani. Tot bruneta, ochii la fel de nergri. Parul lung si ondulat, sau cret, nu stiu sigur. Avea o alura visatoare, desi mai mult ca sigur nu visa, ci efectiv se ratacea printre lucruri si oameni. Blugii ii atarnau de oasele pelviene, si era atat de inalta si de subtire incat aveai impresia ca cea mai mica boare ii va umfla parul si se va ridica la nori. Manca multe sandwich-uri cu branza, sunca, o frunza de salata si multa maioneza, ca sa se ingrase. Ii punea mama ei cate unul pentru fiecare pauza. Dar n-a fost sa fie. Am vazut-o odata in pantaloni scurti, si, vorba lui Moromete, printre picioarele ei putea trece porcu' cu tot cu jugu' la gat. Dar e urat ce zice Moromete, eu zic ca era frumoasa si silfida ca o zana buna cu parul ondulat si ochi de vindecatoare.
Beatrice e verisoara mea. E si mai inalta decat Crina, e cea mai inalta femeie pe care o cunosc. Nu voi scrie aici inaltimea, dar va asigur ca e putin mai inalta decat tatal ei. Beatrice m-a complexat din prima clipa cand am vazut-o, cand aveam vreo 3 ani si ea avea camasi de noapte roz si parul lung si era foarte slaba, iar eu aveam pijamale verzi si parul scurt si eram zdupesa ca un copil neascultator. Complexele au crescut proportional cu varsta, incat pe la 16 ani, cand ea era top model iar eu eram intr-o permanenta cura de slabire, nici nu vroiam s-o vad sau sa aud de ea. Beatrice are picioarele atat de subtiri, incat genunchii sunt cel mai gros segment al lor. Talia are sub 60 de centimetri, sira spinarii e vizibila ca la un mic dinozaur, iar degetele ei foarte lungi nu ating cu adevarat nimic, niciodata. Dar e foarte frumoasa. Bruneta cu ochii negri, Beatrice are o delicatete inegalabila. Isi poarta soldurile inguste fara pic de balans vulgar. Se imbraca discret, se fardeaza discret, se parfumeaza discret si, cand mergem pe strada impreuna, ai senzatia ca zana rouei pluteste deasupra pamantului alaturi de vrajitoarea intunericului din suflet.
Roxana mi-a fost colega de camera. Seara adormeam gemand amandoua. Eu, de foame, ea, de prea-plin. Spunea ca ar face orice ca sa se ingrase, si uneori chiar facea orice, ca de exemplu manca chipsuri cu smantana, orez cu smantana, you name it cu smantana. Gatea extraordinar si, din pacate pentru mine, era foarte darnica. Facea o ciorba Dumnezeiasca, in care punea legume, carne, smantana si multa dragoste. Roxana nu mi se parea slaba. Era cel mai putin slaba din lista de femei slabe. Spre deosebire de Mino, Crina si Beatrice, fundul ei nu era alcatuit din doua oase mai proeminente, ci din carne adevarata, palpabila si pipaibila. Dar asa era Roxana, genera tot felul de complexe din neant.
Cel mai ciudat lucru la ea era ca nu-i placeau dulciurile. Primea tone de la ai ei, pe care le cam mancam. Neplacandu-i, nici nu puteam fabula pornosaguri cu ciocolata ca fantezie colectiva, pentru ca nu vroia s-auda. Imi fura elasticele de par (pe care ea le numea daneze, iar eu, uitand mereu denumirea, barcelone) dar imi oferea in schimb lucruri si feelinguri care faceau din camera aia, acasa. Si da, era subtire, atat cat mi-as fi dorit eu sa fiu. Imi cumparam haine marimea 34 ca sa ma ambitionez sa ajung acolo, si Roxana mi le proba ca sa le si vad pe manechin, si eu oftam plina de invidie. Dar stiind ca nu voi ajunge niciodata la performanta marimii 34, am stabilit amandoua ca greutatea ideala la inaltimea noastra este media aritmetica dintre greutatile noastre, si evidentiam fiecare calitatile celeilalte pentru consolare reciproca. Eram foarte diferite si ne placeau lucruri foarte diferite, dar, in the end, eram mereu de acord asupra lucrurilor importante. Purta nuante de verde nedescoperite inca, cu o pasiune de patriot irlandez. Daca ar fi o zana, Roxana ar fi o zana frumoasa a unei primaveri frmoase, in toate tonurile de verde, cu ceapa verde, iarba verde si ochi verzi, ca frunza de aloe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu