Poeme despre vaci (si-o proza) (un alt fel de exercitiu)

Olguta a scris:

I

Vaca joaca-n filme porno

Vaca cu tatele mari.

Vaca cancer a facut

Vaca nu mai are tate.

Vaca care are-un dor

Vaca casta.

II

Vaca Indiei mele.

Soozie a scris:


I

imi spune ca am ochi de vaca;

sunt o galesa ce se-ntreaba daca nu cumva e-un compliment

infig o tigara in botu-mi de vaca

umed si enorm, cand ma trezesc

musc dintr-un sendvis

si miezii de pe coaja

mi se lipesc de buzele lipicoase si reci

ca a unei vaci ce tocmai a scos infinita-i limba

reimprospatandu-si botul moale

si lalai, cu strugurel.

o margareta

speriata si insangerata

mi-a ramas uitata si blocata

in coltul gurii

cand am luat ultimul dumicat

din hrana de pe brazda

complimentelor tale taranesti.

vaca n-are sfarcuri, dar eu am un uger

neroditor, dar datator

eu nu am pete, am epitete

si pot ajunge cu coada adanc pe spate

intocmai ca vreo joiana

ca vreo dunareana

la gandul careia te-au gadilat chilotii

in vacanta de vara.

II

Mi-a curs saliva pe perna-n somn. Am dormit toata dupa-amiaza. Cearceaful bunicii are pata mea galbuie, dar o farfurie cu rosii, branza si paine calda ma asteapta pe scaunul cu vopseaua cojita de langa pat. Aud mugetul vacilor pe care le scarpina bunicul. Le dragaleste inainte sa le mulga, ca sa nu dea cu piciorul in galeata plina de lapte dulce, gras si cald. Imi var nasul in cana de armata si beau lichidul alb, si simt miros de capite si balega. Bunicul e cracanat si murdar pe cizmele de cauciuc cu noroi de la inceputul lumii. Cand se rade, e un eveniment: barba lui tare ascute cutitul.

Bunica spala ugerul vacii care urmeaza. Il spala ritualic, asa cum ma spala pe mine cand eram un bulgar roz si frumos mirositor de mirare. Privirea somnoroasa a vacii trece prin mine. Botul ei e umed si translucid ca un limax trandafiriu, urias. Bunica ma imbie cu mancare si mai multa, cu mamaliga foarte galbena si alte lucruri care miros a casa de pamant.

Ce frumos e-aici: bunicul care tuseste molcom, bunica ce ma cheama si m-alinta, vacile care se ling pe bot a nepasare si eu, care tot sar, s-ajung la stele. Sunt foarte aproape, dar nu stiu de ce nu le pot culege. Nu-i nimic, voi creste mare si ma voi razbuna. Le voi lua pe toate si le voi baga in grajdul negru si putrezit, sa luceasca doar in margelele spumoase de lapte nefiert din galetile de aluminiu, si din cana mea.

8 mai, Termen de valabilitate/Varf de lance

Cuvintele pentru Olguta: excomunicare, salvgardare, perna, farfurie. Ora 22:47.

Olguta a scris:

Locuiau pe aceeasi strada. Cu magnolii primavara si gutui, toamna. Ea locuia la 13, el peste drum, la numarul 12. Se stiau de cand erau farame, dar se imprietenisera cu adevarat abia in ziua cand el a cazut de pe bicicleta in fata ei. La 11 ani. De atunci isi petreceau fiecare zi impreuna, copilarosi si abstracti.

Dupa-amiezile de iarna se intalneau la capatul strazii, la butic, si mancau turta dulce, iar vara, tanti Rodica le dadea sirop de coacaze cu multa gheata. Duminicile, cand parintii erau la slujba de la biserica, se bateau cu perne si desenau pe sub covor, fluturasi si biciclete, cu creta colorata. Parintii nu ii mai luau cu ei de cand rasesera cand popa s-a impiedicat in sutana si a cazut. S-au simtit atat de prost, uitandu-se la ei cum fac plecaciuni la pamant in numele rasului si arata cu degetul catre impiedicat, incat au decis sa ii lase acasa datile viitoare. Ei s-au bucurat. Dupa-amiaza, acasa, tatal lui l-a batut.

Pe ea o enervau teribil cartile in care autorul descria tot felul de peisaje din valea v, de langa muntele x, traversata de raul y peste care a trecut ostasul z din armata regelui w, insiruind o gramada de nume obscure de care nu auzise nici dracu. Si atunci i le ducea lui. Carti cu duiumul. Pentru ca auzise el. El stia. Tocmai fiindca ii placeau crevasele istoriei, pline de date si denumiri uitate, cu menumoruti si commonwealth-uri, excomunicari si salvgardari. Iar el, bucuros, ii facea cercei si margele din floricele de porumb pe care le scufunda in vopsea colorata de oua din camara mamei.

In ploile calde, se jucau de-a masina. El avea o farfurie in loc de volan, iar ea, din doua umerase stricate, facea ca stergatoarele. Isi inchipuiau ca merg spre Egee, pe drumurile prafuite ale Greciei, intr-un Volkswagen broscuta verde.

Anii treceau, fara ca ei doi sa le auda tropotele, e drept ca nici macar pe ei insisi nu se auzeau. El nu auzea cum ei ii inmuguresc sanii si devine o domnisoara in toata regula, draguta, zvelta, subtire. Sau cum ii fosnesc rochiile, cand pantalonii cu julituri in genunchi devenisera de ceva vreme carpe de spalat pe jos. Iar ea nu auzea vocea lui ingrosata peste vara si acordurile galagioase de barbat tanar, puternic si semet. Isi sorbeau diminetile de copilarie insorite ca o Californie cu biscuiti de vanilie, fara sa vada ca, in fata lor, clocotea neostoita tineretea.

Intr-o zi a zis-o. A luat-o de mana, sub gutui, si ochii ei caprui au inlemnit: te iubesc. Ea a tasnit atunci in picioare, a apucat un bustean si l-a lovit in moalele capului. El a cazut lat si pistrui de soare portocaliu, strecurat printre poame, se jucau in parul lui. L-a tarat pana in casa, opintindu-se. Cand a ajuns la frigider, a scos toate alimentele care o incurcau si l-a inghesuit acolo.

Ca sa nu se altereze niciodata. Sa ramana proaspata iubirea lui.

Cuvintele pentru Soozie: constelatie, ierbar, parcare, prosop. Ora: 23:14.




Soozie a scris:




In constelatia de idei cretine, nascute in pleiada adolescentei tulburate a carei protagonista am fost, una straluceste mai cu pathos in ultimele saptamani: piercing in buza de jos, varf de lance de'la. Nu stiu, mi se parea ca face sens un piercing in buza de jos pe figura mea. Ca se leaga. Am avut in nas, o data facut de mine si o data la 'salon' (whatever), in buric (de mine, in vinerea mare din 2003). Si, bineinteles, alea 4 din urechi. Nonetheless, buza de jos e o chestie, in timp ce astea nu-s. In urechi, buric si nas poate avea gaura orice manelizda. Eu, speciala, ma pretez la o sageata in bot. Zis si facut.


Ma perindam azi prin Unirii, cand intalnesc un veheheeeechi prieten, cunoscut prin meandrele vietii mele de muntomana timpurie. Alba(nez) strasnic, fara frica de muieri cu atitudine, m-a luat de aripa si m-a dus in prima farmacie, unde a cerut, metodic, spirt, servetele, flexura gri cu deschiderea mare si tetraciclina unguent. M-a luat de aripa inapoi si m-a dus pe banca unde il gasisem, in mijlocul altor jdemii de banci (in Unirii sunt dispuse aproximativ ca la teatru , like o parcare de banci), si, deci, jdemii de trecatori, inclusiv femei si copii nevinovati, care n-ar avea in mod normal nimic de-a face cu razboaiele dintre mine si mama, say.


In timp ce eu incepeam sa realizez ce se intampla si sa vociferez 'O sa doara? O sa plang? O sa mor? O sa urlu? O sa ma fac de cacat? O sa sangerez? O sa tip? O sa amortesc? O sa lesin? O sa cad? O sa ma lovesc? O sa doara? O sa doara? Pe o scara de la 1 la 10, unde 1 e un bobarnac milostiv si 10 e... giving birth to triplets, cat o sa doara? Cum 3? O treime din giving fucking birth? Oh my God! O sa doara? O sa doara? Zi-mi ca n-o sa doara!', amicul meu isi turna, chirurgical, spirt in causul palmei si flendura bucatile pierce-ului around, la dezinfectat. Apoi a turnat spirt pe un servetel pe care mi l-a bagat in gura in timp ce eu inca vorbeam, si a desigilat flexura vietii, o monstruozitate de injectie augmentata in mod natural, un simbol falic subtire dar agresiv rau de tot, un sodomizator sanitar, o sperietoare de copii si adulti deopotriva, lung cat un fir de iarba de iulie care nu s-a taiat in vederea unei otave viitoare, ci s-a lasat sa creasca ca sa fie pus la ierbar. Metalic.


Asa. A fixat punctul cu monstruozitatea rece, oamenii se perindau carelessly, iar prietenul amicului, caci era si un prieten al amicului, facea poze cu un Canon urias chipului meu pietrificat. Dar da, nu-i asa, DJ-ul cortului Gaudeamus a pus What a Wonderful Woooooooooooooooooooooooooohohohoooorld tzac pac, in timp ce eu refrenam pe louis armstrong, cu degetele amicului la mine-n gura, simt o intepatura a dracu si varful acului atingandu-mi incisivii inferiori. Carevasazica, monstruozitatea trecuse de buza. Deci eram gaurita, doamnelor si domnilor, sangele curgea pe barbie, oamenii se uitau, amicul spirtuia in stanga si-n dreapta, eu ma holbam in soare u2-ian, prietenul amicului fotografia, vantul batea, ziua trecea, lesinul ma lua.

Dar nu, am ramas pe pozitii, pentru ca a bagat tija in gaura monstruozitatii, a tras monstruozitatea cu tija in partea ailanta, a infiletat capul de lance, acesta a cazut pe jos, noi trei am inceput sa ne uitam dupa el, nu l-am mai gasit, prietenul amicului s-a dus sa cumpere altul, intre timp am scos o oglinda nefasta din poseta, am observat ca piercingul e prea sus, adica facut cumva sa iasa in partea orizontala a sub-buzei, aia care vine in fata, astfel incat sageata era (sau ar fi fost, daca n-am fi pierdut-o) cu varful in jos si nu spre tine, deci am decretat ca mi se va face alta gaura, si am reluat procesul intrebarilor spirtului monstruozitatii amicului piercingului sangelui tetraciclinei de dupa, a venit si prietenului amicului de la alimentara cu capatul de piercing, mi s-a montat si sunt foarte fericita.


Acasa am cam umplut un prosopel de sange slash spirt slash tetraciclina topita slash saliva, dar da, Da, DA fratilor, muia asta mica argintie face sens pe mutra mea si a meritat chinul si intercourse-ul meu cu monstruozitatea. Dedic acest post amicului albanez si prietenului amicului albanez, sa traiasca la multi ani. Word.

6 mai, Acasa/Rares

Cuvintele pentru Olguta: radial, discurs, rumoare, epitaf. Ora 22:41.

Olguta a scris:

E frumoasa Dobrogea mea. Perioada cat am hoinarit-o, zici ca a purtat tricoul nationalei Braziliei. Galbenul se asorta perfect cu verdele colinelor copilariei mele. Dune largi de rapita, galbena ca fasiile de grasime de pe pipota unei gaini de tara, se aliniau verdelui de iarba cruda ciugulita primavara. Nu era pamant niciunde, doar centura de asfalt a soselei. Eu stam in masina, numarand stropii de ploaie scuipati in geam, vazand cum in viteza automobilului se tarasc pe sticla, se aduna cu totii, formand asa, un soi de soparla stilizata, dezagregandu-se apoi ca in eprubetele geneticii difuzate la Teleenciclopedia. Si afara fugeau talazurile braziliene odata cu masina, sub cerul carunt de nori.

Discursuri peisagistice plicticoase, ati zice. Dar cand iti lipseste acasa cu anii, cand te intorci dupa atata timp si afli ca prietenii cu care te pisai la coltul blocului, numai sa nu te bage mama in casa, s-au insurat, maritat, au facut copii si credite ipotecare, cand constati perplex ca s-au schimbat numele strazilor si au murit din vecini, nu ai cum sa fii atat de crud sa ignori. Primavara Dobrogei casei tale.

Am stat putin ca o secunda, dar s-au intamplat destule.

Magarul bunicii nu se mai numeste Mircea. Il cheama Victoras. Desi e acelasi animal, bietul. In schimb are alt caine mamaia. Tata m-a chemat sa il vad. Avea o carisma botoasa si flegmatica, un bot blond de caine lung cat o rigla de trusa de geometrie. Tata a zis ca seamana cu el. Eu am ras. Ca are dreptate. Cu flegma si botul.

Prietena nazbatiilor mele la tara, care pulsau din mine radial, si vecina gard in gard, s-a luat cu un tigan care o bate si o forteaza intru avorturi. Ochii verzi pe care ii invidiam, copila fiind, dar ii lasam sa se uite la jucariile mele de oraseanca, s-au innegrit cu cearcane. Acum m-am uitat la ei pe furis, de teama sa nu ii intersectez, si am citit epitaful unei mignone roscate, plina de pistrui, pe care o alintam “mâţa mea” cand eram ambele mici, dar eu mai mare si care acum era o defuncta din copilaria mea. Nu stiu cand a murit. Cred ca in ultima toamna cand am mai fost copil si am plecat de la tara ca incepea scoala. Si atatea altele, nu aveam eu sa stiu. Dar aveam sa aflu.

Tu sa fii cuminte, maica, golani sunt destui. Sa nu te grabesti, ca ce e al tau e pus deoparte. Sa asculti de ma-ta, sa fii la banul tau, ca barbati sunt pe toate drumurile. Mamaia imbatraneste, dar are griji vanjoase. Bine, mamaie. Nu mamaie, nu iubesc pe nimeni, Doamne-fereste. Iubesc doar aceleasi ratuste pe care le giugiuleam si le strangeam pana le sufocam de moarte, cand eram mica. Si pe care apoi le aruncam in veceu, de spaima sa nu imi afle cineva fapta grozava. Dar nu i-am zis ca doar ratustele. Ca iar incepea sa planga ca a fost boala in sat si i-au murit toate gainile.

Un alt motiv de tristete ar fi putut fi busirea masinii lu’ tata. Masina faina, cu veuri, simple si duble. Am iesit sa ne plimbam, eu proaspat posesoare a unei bucati de plastic roz ce imi aglomereaza portofelul. A fost bine pana la curba aia in panta si matizul de pe celalalt sens. Cand cumva am vrut sa ii fac loc si am luat-o de-a dreptul prin parcare. Am f*tut oglinda unuia. Cel putin asa a decretat “trosc!!!!-ul”. Cu toate astea, am mers mai departe, parca am schimbat a treia, nu mai stiu. Opresteeeeeeee! Opresteeeeeee! Fugi de la locul accidentului! Opresteeee!, urla tata. Am oprit. Da-te jos! Du-te la ala. Uai, cacat, chiar trebuie? Doar eu, tata? A aparut si mama pe care trebuia sa o luam de undeva din foarte apropiere. Ademenita de rumoare. Dracu, era doar o oglinda. Ma asteptam sa o ia cu lesin, dar s-a pastrat verticala. In final, oglinda era teafara, stapanul ei era un coleg de gimnaziu, ne-am pupat, ne-am impacat, ne-am paste fericit, ne-am ce mai faci de cand nu te-am mai vazut bine tu. In final, tata mi-a zambit, dojenitor, e drept, la limita clasicei palme dupa ceafa, si asta e tot ce a contat pentru mine. A, si faptul ca s-a suit el la volan, dupa.

Cuvintele pentru Soozie: gaoace, scafarlie, impetuos, slobod. Ora 23:13.

Soozie a scris:

Visarion era un mosnegut simpatic. Strada Doi Stejari, prafuita si calda, ii sustinea umbra de fiecare data cand se perinda de la el de-acasa catre scoala; dimineata devreme si pe la amiaza, cand totul in jur motaia. Preda scrisul, cititul, desenul, muzica si istoria patriei unei clase de 30 de scafarlii brunete si tunse, care se tineau numai de prostii. Gaoacele in care creierasele puneau la cale nazbatiile duioase de baieti crescuti frumos erau oachese si julite. Visarion ii iubea colectiv si individual, le stia numele, prenumele si 'situatia'.

In acea marti dimineata, Visarion isi sorbea cafeaua ingandurat. Avusese un cosmar cu copii mici diformi, tumefiati, negri in jurul ochilor, care se tarau unii peste altii intr-o hala industriala. Ca niciodata, intarzie la scoala. Baietii erau speriati, domnu' Visarion nu intarziase niciodata. Le trecura prostiile de baietani lasati slobozi in timpul orelor: ciupitul colegilor, avioanele de hartie rupta din caiete, caricaturile de pe tabla. Acum erau doar speriati. Chiar si cei mai curajosi aveau un nod in stomac, care raspandea raze de durere nervoasa in tot corpul.

Visarion intra in clasa si dadu buna dimineata fara sa se uite in ochii lor. Isi puse haina pe scaunul de la catedra in liniste. Baietii ii urmareau fiecare miscare, si nu au bufnit in ras cand au vazut ca invatatorul isi imbracase puloverul pe dos. El nu parea sa observe. A dat tonul imnului national, iar baietii au sarit in picioare, cantand anemic.

In randul trei de la geam, Rares s-a asezat, incet, la loc. Ametise, si nu stia de ce. Visarion s-a oprit din dirijat, iar baietii au mai lalait doua versuri pana cand el a ajuns la banca a treia de la geam. A urlat la Rares, era pentru prima data cand ridica vocea la unul din ei. Rares s-a ridicat, sprijinit in maini de banca, cu ochii-n pamant. Da, asta se intampla. In cea mai nepotrivita dimineata, cand se simtea rau si de-abia asteptase sa-si vada baietii ca sa se molipseasca cu tinerete de la ei, unul facea asa ceva. Canta imnul 'din fund'; nu va tolera asta. Visarion a inceput sa indruge in varful vocii sale toate mustrarile in legatura cu lipsa de respect, patria noastra, imnul, patriotismul, eroii cazuti pentru libertate, nerecunostinta, rusine, stai drept nesimtitule. Rares tacea, iar invatatorul urla din ce in ce mai tare. Baietilor nu le venea sa creada.

Cum era ora de istorie, l-a scos pe Rares la raspuns. Baietii taceau dureros. Razele trimise de stomac devenisera insuportabile. Aveau lacrimi in ochi. Rares s-a tinut de banci si a ajuns cumva la tabla. Visarion s-a asezat pe scaunul de la catedra nefiresc, vrand sa para impetuos. Ce lectie ai pregatit pentru azi? Rares tacea, uitandu-se fix in crapaturile scandurilor prafuite din podea. Rares! Ra-reees!

Rares tacea. Baietii nu mai puteau suporta tensiunea. Era atat de nefireasca. Tocmai pe cand Visarion, cu venele umflate la gat de indignare, disperare si ciuda, urla ultimul 'Rares', baiatul ridica ochii spre invatator si se prabusi. Corpul sau cazu inert, inspre inainte, lovindu-se cu tampla de muchia podiumului pe care se afla catedra.

Visarion statea nemiscat. Baietii erau incremeniti. Cateva zeci de secunde, nimeni nu a facut nimic. Sangele negru crestea intr-o balta care naclaia parul baiatului. Visarion s-a trezit si l-a ridicat pe Rares. Statea pe jos si il tinea in brate, urlandu-i numele, mangaindu-i fruntea, manjind cu sange fata curata. Plangea. Alterna in tipete 'Rares', cu 'Doamne, nu ma lasa'. Rares, Doamne, nu ma lasa, Rares, Doamne, Rares, nu, nu, nu ma lasa, Rares.

Merry Easter, bunnies everywhere.

Mereu, in prima zi de vacanta, incercam, cu ochii in tavan, sa intru in secundele alea de bucurie si libertate, stiind cat de repede vor trece si cat de curand voi avea criza de plans a ultimei zile libere. Incercam sa traiesc secundele alea mai intens printr-un soi de exercitiu de traire. Si nu-mi prea iesea, sau nu ma multumeam cu profunzimea constientizarii libertatii la care reuseam sa ajung.

Anyway, ce incerc eu sa spun acum este ca Olguta si Soozie vor avea o saptamana si ceva de repaos de la activitatile literaturicesti. Vor reveni luni, 5 mai, cu texte proaspete, numai bune de facut harcea-parcea de dumneavoastra, stimati cititori.

Intre timp, alergati pe campii, ca primavara e in toi. Savurati-va mancarea, uitati-va la filme vechi pe care le-ati vazut cand erati mici si aproape ca le-ati uitat, recititi scrisori, cantati peste pozitivul unei casete prafuite dintr-un colt de biblioteca. Scrieti cateva randuri frumoase si cititi o carte pe care ati tot amanat-o de cateva luni. Ta-ta.

Cuvintele pentru voi: Enjoy, spring, God, bless.

19-21 aprilie, Aladin si falusul fermecat/Dupa schimbare

Cuvintele pentru Olguta: berbec, credul, farama, spirt, sirop, ovatii, stres, Islam, nedreptate, hiat, regionalism, batic. Ora 10:24

Olguta a scris:

Paseam şi ma gandeam la o farama din James Brown: Stay on the scene, like a sex machine/ The way I like it is, is the way it is/ I got mine, dig it, he got his… Eu il am pe al meu, el o are pe a lui. Bun. Mergeam sa il vad pe Aladin. Prietenele imi vorbiseră de el, cu chicotitul zbenguindu-se in coltul gurii. Aladin este un personaj din noua generatie. E adulat cu ovatii. E indraznet si nonconformist. Iubeste moda si detaliul. Un hedonist care infrange plictisul si rutina cu baterii, lubrifianti sau afrodisiace. Aladin este un sex-shop. Magazinul cu sex. Buticul de orgasme. 300 de grame de felatie, va rog. Feliata?

Felinarul rosu devine aici o caseta luminoasa inscriptionata, pironita in zid pe un suport metalic. Rosii sunt doar geamurile. Substitut urbanistic al valurilor de Sheherezada, care se acopera nu ca sa ascunda, ci ca sa incite.

Ovreicele, grecoaicele, nemtoaicele, tigancile lui Eliade sunt, dincolo de pragul magazinului, decupaje de plastic ale anatomiilor umane si artificii ingenioase pentru libido.

Dildourile si vibratoarele stau tantos in carcasa lor transparenta ca penisurile erecte in formol. Bilele vaginale si anale sunt ca un sirag de margele pe tablia raftului. Versiunea plastifiata a unor excremente sta invelita in celofan, rasucita precum coarnele unui berbec, pe verticala. Pe raftul de deasupra, in poza de pe cutie, un barbat cu abdomenul lucrat e imbracat cu chiloti comestibili- eadible unddies. Penisuri gonflabile. Penisuri care ejaculeaza apa sau o substanta de densitatea siropului. Penisuri cu vene de cauciuc. Penisuri din cyberskin, material care imita credul textura epidermei si falusuri stilizate. Toate isi vand formele pe raft ca femeile dincolo de geam in casele de prostitutie din Amsterdam. Te scapa de stres, se intretin cu spirt. Nimic mai simplu. Vagine artificiale, virgine sau de buzunar si vagine care vibrează sau se malează in contact cu caldura zac intr-o vlaguire roz. Femei obeze gonflabile, asiatice mignione sau negrese voluptoase de plastic. Femei smulse din Islam, cu rictus de roaba si gura cracanata rotund, iti asteapta penisul si buzele tale despartite in hiat: aaaa! ooo! Barbati de cauciuc pe care ii umpli printr-o supapa si care stiu mereu unde si cand sa puna mana, pentru ca peste mana lor calauzeste a ta. Lubrifianti pentru sex anal, lubrifianti comestibili cu gust de banane, afrodisiace pentru el, pentru ea si pentru amandoi, ulei de masaj si carti de instructiuni pentru masaj, unguente pentru intarzierea ejacularii si manualul “Perfect Sex” promit satisfactia. O vaca baltata deja gonflata zambeste extatic de pe mocheta.

Gavrilestii care au pierdut tramvaiul unei vieti sexuale armonioase sau suficienta unui om in carne si oase sunt intampinati de un barbat la 30 de ani, cu frunte lata si zambet amabil. Sa imi spuneti daca va pot ajuta cu ceva, le zice cu rabdare paterna tuturor celor care trec pragul magazinului. Afirma cu afectare: Oamenii care vin aici isi lasa problemele afara. Si in magazin recunosc ceea ce sunt ei de fapt si ceea ce vor. Dacă vor un bici sau un vibrator anal. Numai o babuta zilele trecute a intrat, s-a invartit de cateva ori in cerc in magazin si apoi m-a întrebat dacă avem cofeina. I-am spus ca nu, doar afrodisiace. Si a plecat. Imi inchipui babuta, sub baticul cernit, frematand cu buze incurcate: a-for-di-cia-ce, a-fo-li-sia-ce…

Vanzatorul apuca, pretios, un vibrator de pe raft si mi-l arata. Are un mod pedant de a folosi termenul “partener” in loc de “iubit” sau “sot” cand vorbeste despre imbunatatirea vietii de cuplu datorita acestui instrument. Nu tradeaza niciun regionalism, nu schiteaza niciun hohot de ras. Sta cu demnitate supla in fata mea, eu care privesc mai des in coltul tavanului, decat catre madularul de cauciuc. Un grup de baieti de langa mine sunt interesati de acelasi vibrator. Unul dintre ei, duhneste a tigari. Tuciuriu si cu ochi bulbucati, i se adreseaza vanzatorului, punctand spre mine si hlizind: Il vreau pentru amanta mea. E intrerupt de prietenul lui care aduce de pe un raft din spate un dvd: Asta e porno romanesc? Nu, e manual de masturbare pentru femei. Scrie mare pe coperta, vine raspunsul. Barbatul duce dezamagit dvd-ul la loc si se aduna cu prietenii lui in jurul unei Kama Sutre. Hahaie ceva timp si pleaca.

Unele produse din sex-shop au umor si delicatete poetica. Pe cutia unui vibrator găsesti versurile: „Ce-are baba, n-are mosu’?/Vibrator de jelly rosu!” In coltul din dreapta al ambalajului, un vagin artificial se autointituleaza “tunnel of love”. Un ham din piele care faciliteaza obtinerea a peste 100 de pozitii sexuale e denumit “love swing”. Pe masa, pe scaun, pe masina de spalat e mai dificil. Tre’ să tii picioarele incordate, amortesti, e mai greu. Dar cu asta nu ai probleme. Asigura suport pentru cap, fund si picioare. Il prinzi de pragul de sus de la usa si te iubesti in voie, imi spune vanzatorul.

Magazinul are rezolvare si pentru situatiile de urgenta: Daca vine cineva in miezul noptii si are nevoie urgenta de ceva, avem paznic aici. El il suna pe patron, vine patronul si rezolva problema. Insusi patronul?, intreb in sinea mea, chicotind.

E deschis inclusiv duminica si are pagina web. Pagina de start a site-ului te provoaca la un exercitiu de candoare si sinceritate. In stanga, un click pe afirmatia “Am peste 18 ani” te duce direct pe site. Un click pe afirmatia din dreapta, “Am sub 18 ani”, te scoate automat din pagina. Dacă esti minor si onest, “posibilitatea de a cumpara articole si accesorii specifice sexshop-urilor, care au ca scop imbunatatirea, armonizarea si diversificarea relatiilor sexuale intre parteneri“ oferita literal de site, nu iti este accesibila. Dar tu da click pe prima si te scuturi de o nedreptate.

Cand am deschis usa magazinului sa ies, trei pusti, cu ghiozdanele in spate, au luat-o la fuga, razand si imbrancindu-se.

Mergeam spre casa si mi-am amintit un banc. Cica stateau de vorba doua penisuri intr-un bar. Si la un moment dat, intra un vibrator. La care unul din penisuri i se adreseaza celuilalt: Ba, pazea, Robocop.

Cuvintele pentru Soozie: neon, felatie, sosete, bici, biserica, picnic, teme, Biblie, fulg, a napadi, papadie, nastrusnic. Ora 10:25




Soozie a scris:

Cina romantica din mere si cola la lumina neonului

Rasete prostesti si licariri in priviri

Felatie cu ochii stransi, pe gresia alba

Ii tremura picioarele, sosete albe in adidasi murdari

Ea viseaza cu ochii stransi si saliva curgandu-i pe barbie

La bice, AK47-uri, kalashnicoave si sabii mari

Mergea la biserica si nici nu se gandea la cuvantul ‘dracu’

Citea seara din Biblie si versetele din care nu intelegea nimic

Ii imbalsamau sufletul

Isi facea temele, le zicea ‘lectii’ pe atunci

Si distractia era o duminica dimineata pe deal, un picnic cu soare

Niciun fulg de pacat nu-i umbrise fruntea inalta

Si visele-i erau pline de papadii, pisoi, leagane si curcubee

Odata cu literele si notele vrajitoresti, pacatul i-a napadit in fire

Pentru ca ele sunt aurii si mov si danseaza intr-o baie de frumusete

Sunt carti pe care-i place sa le pipaie si discuri in care se oglindeste vanitos

Nastrusniciile au mers cu cate-un pas tot mai departe

Si se numesc pacate de moarte, acum

Cand felationeaza cu un aproximativ care palpita in cuvinte de patru litere

Pe gresia alba si infecta pe care se plimba un gandac

Si straluceste un ochi de flegma proaspata.

18 aprilie, Ruga/Cururi

Cuvintele pentru Olguta: mandra, ienupar, chiciura, salariu. Ora 21:29

Olguta a scris:

Ma topesc dupa mirosul de Ariel, dupa imaginea chenarului care se strange ca o iluzie optica de fiecare data cand dau save unui document Word si dupa sunetul rotilor masinilor trecand peste sinele de tramvai. Detest mirosul celui care pare ca a facut dus cu un bax de parfum, imaginea cuplurilor care se saruta (nu pupa!) in public, sunetul tocurilor ei pe hol, la 7 dimineata, cand eu dorm. Ceea ce constat e ca imi plac lucrurile si imi displac oamenii. Un anumit gen de lucruri, o anumita categorie de oameni. Lucrurile banale. Oamenii recurenti.
As putea sa stau intr-o cada plina nu cu apa, doar cu Ariel, ascultand un vinil cu sine de tramvai traversate si tot salvand documente la un Pentium 2. Nu m-as intoxica, nu m-as plictisi, n-as innebuni. In schimb, lasati-ma in lume cateva ore si ma apuca subit spm-ul, fac ca toti dracii si fug repede inapoi in casa sa imi scot cu dalta stratul gros de chiciura care mi s-a depus pe ochii inghetati de spaima contemporaneitatii cu anumite specimene.
Tinere, te implor, fa o petitie, strange semnaturi, apoi mergi la primarie si roaga acolo sa sa iti faca strazi cu trotuare si zebra doar pentru tine. Si poti sa iti chemi si prietenii in zona ta. Unde sa va perindati in voie domniile voastre, cu trena kilometrica de parfum cumparat de la tiganii plimbati pe afara. Asta ca sa nu fiu nevoita sa pasesc in urma, sedata de intregul flacon de chelvin clain. Si apoi cand virezi brusc si dispari din aria mea olfactiva sa nu imi persiste mirosul like fuckin foreva in nari ca frunza de ienupar in pom. Sa fie toata lumea bine, da?
Desigur, dragilor, strigati-va dragostea plescaind din limbile incolacite, dar va rog, nu ma puneti pe mine in situatia stanjenitoare de a intoarce privirea daca sunt pe strada sau de a-mi citi mesajele daca ma aflu la aceeasi masa sau in acelasi autobuz cu voi. Ca-s mic si eu si ca ma doare. Vulgaritatea dumneavoastra baloasa.
Scumpo, te rog nu ma face sa zamislesc scenarii in care eu ies din camera, carpita de somn, vin dupa tine pe coridorul in care bocani mandra din incaltarile alea cu ciuda unui picamărist care lucreaza pe un salariu de mizerie, te descalt si iti infig un toc intr-un ochi, lasandu-ti celalalt ochi nevatamat ca sa vezi balta de sange in care o sa te inec.

Multumesc.

Cuvintele pentru Soozie: conopida, crivat, a se chelfeni, gaudeamus. Ora 21:20.

Soozie a scris:

In camin se perinda pe coridoare cururi in treninguri si iegari. Exista cururi triunghiulare, cu varfu-n sus. Cururile astea isi unesc bucile cu aripioarele de pe solduri, formand niste colturi cazute de has been. De obicei, fetele care au cur triunghi cu baza jos sunt slabe, ceea ce inseamna ca aria unghiurilor alora de jos e plina de carne moale, piele brazdata de dungi albe cu afluenti si aspect de conopida. Cand merg, cururile astea se misca lenes, si fiecare pas hotarat aduce dupa sine un tremurat inert in buci mult dupa contactul piciorului cu pamantul.

Exista cururi triunghiulare cu baza sus. Fesele acestora sunt tari si asuprite de soldurile care le trag inspre ele. De la mijlocul logic al curului in jos, ai zice ca ala nu e un cur, ci o terminare nicicum a picioarelor. De la jumatatea logica a curului in sus, nu-ti vine sa crezi ce se intampla. Lucrurile se transforma, se lupta, se dilata si contracta intr-o frenezie a carnii si o odisee a grasimii plasate gresit. In timpul mersului, zic. Fesele se bat cu soldurile, care-s mai mari si care-s mai proeminente fiind miza.

Exista cururi plate. Cururi care nu sufera prea mult atunci cand posesoarele, chelfanite, zac in capetele coridoarelor presandu-le de calorifer. Oasele cele doua intra in golurile alea dintre barele alea de la calorifer, iar lumea e un loc mai bun. Pantalonii stramti sunt, de fapt, largi, iar circumferinta peste cur e circumferinta peste talie. Si peste piept, in majoritatea cazurilor. Mersul se intampla cu bazinul impins in fata, cocoasa si genunchi foarte indoiti. Curul se vrea inexistent, in locul sau flendurand denimul pantalonilor.

Cururile patrate sunt acolo unde aceeasi posesoare are gene de cur triunghiular cu baza in sus si cur triunghiular cu baza jos. Exista patru colturi care se tot trag in stanga si-n dreapta pana devin ditai patratul. Jos avem aripioarele de pe coapse, iar sus avem soldurile care urca spre talie. In mijloc, o masa de carne si grasime zdupesa, indesata, formand doua buci ca niste arcuri de cerc, dar nu arcurile aceluiasi cerc, cu centrul in mijlocul curului. Nu. Bucile astea pleaca fiecare in exterior, iar cercurile din care fac parte sunt tangente intr-un punct la care nu ma voi referi, din eleganta. Care ar fi trebuit sa fie centrul, daca ar fi fost un singur cerc, dar care nu e, nefiind un singur cerc. In mers, bucile acestui cur par sa se urasca. Fiecare ar vrea sa se desprinda de cealalta, dar sunt unite printr-un blestem. Se foiesc si se freaca, se framanta si se maseaza, formand cate o pauza intre aripa si sold. La unele cururi castiga apirile, luptand abitir impotriva crivatului din Nord, alteori castiga soldurile, aruncand valuri de grasime vibranda la Sud.

Cururile cururilor sunt rotunde si bombate. Cururi de iapa, vulgare, pe care poti pune paharul. Acestea sunt rotunjite exact unde trebuie, adica nu pe coapse si nici pe solduri, ci intre. Cu cat mai late, cu atat mai bine, pentru ca nu sunt doar late, ci si reliefate. Muschii si grasimea se iubesc si traiesc in armonie si delasare. Cururile rotunde umplu blugii, care iti dau senzatia ca o sa crape. In mers, se misca hipnotic. Bucile se unduiesc una pe langa alta ca si cand frecarea le-ar fi lubrifiata. Gaudeamus, igitur ca exista si ca urca scari, ca poarta fuste plisate, ca te lasa sa le pipai pentru ca esti, si tu, fata, deci nu-i nimic in neregula cu asta.

'ai ca maine scriu despre sufletele ce se perinda prin camin, promit.

17 aprilie, Fetita/Raiul

Cuvintele pentru Olguta: covor, aripa, agent, sonorizare. Ora 15:44

Olguta a scris:

Pe covor, doua pete de lumina pufoasa se alergau ca doi pisoi balai, care sarisera de pe pervaz, in mijocul incaperii. O fetita le fugarea cu o plasa de prins fluturi facuta dintr-o perdea vernil si chicotea de fiecare data cand lumina se brazda prin tesatura, semn ca prinsese fluturele cu aripa blonda. Purta o rochita rosie cu buline albastre si parul ei aramiu era prins cu clestisoare de rufe. In picioare avea sabotei de lemn sculptati de bunicul ei. Bunica ii vopsise rosii.
Nu avea voie sa iasa afara.
Ii placea sa dea televizorul pe mut si sa se uite asa la desene animate, ca si cum ele ar fi fost facute fara sonorizare. Glasul ei de nota si inlocuia sunetul paharelor sparte de soricelul fugarit pe polita de motan, macaitul ratustelor vorbarete, vocea catelului cu urechile pletoase. Radea cu fiecare replica mai mult si batea voioasa din palme.
Nu mai iesise din casa de trei ani.
In unele dupa-amiezi, ungea cate trei dungi de dulceata de afine pe fiecare obraz si una rosie si groasa din pasta de tomate pe frunte. Apoi isi strangea tot parul la spate intr-un coc, bulgare de jar, si infigea o pana acolo. Pana pe care bunica o smulsese de la gasca ei preferata-Gargarita. Scoatea camasile albe din dulap ale tatalui ei si le agata in cuierul pe care il tragea pana aproape de mijlocul camerei. In mijoc, aduna lana inchisa la culoare pe care mama o scarmana sa faca plapuma si se prefacea ca incropeste un foc. Apoi incepea sa se joace de-a indienii si americanii. Nu stia nici de indieni, nici de americani ce inseamna. Dar vazuse intr-un film ca toti barbatii care nu erau dezbracati, cu pene in par si dungi pe fata, aveau camasi albe. Mascatii dansau in jurul focului si se loveau cu mana peste gura tuguiata rotund. Asa facea si ea, doar ca uneori dupa ce lovitul buzelor inceta, gura fetitei parea ca dupa o inmuiere in carafa cu must.
Doctorii sfatuisera ca mai bine ar fi sa stea in casa.
Umplea, cu faina adusa din pod de bunica, baloane colorate, galbene si verzi si albastre si rosii, uneori tata ii aducea si portocalii. Dupa ce le umplea bine, le innoda la capat facand o bucla asa cum o invatase bunicul. Apoi colora cateva foi cu carioci de diferite culori, pe care le primise de mos Nicolae, anul trecut. Lua foarfeca de unghii din poseta mamei si taia fasii subtiri de hartie, fideaua curcubeu. Pe urma le aduna pe toate in jurul motului balonului si le prindea cu un elastic de bancnote. In loc de ochi verzi lipea niste boabe de linte, pentru ochi negri, boabe de piper, iar pentru cei caprui, care nu prea ii placeau, doua stafide micute. Ochi albastri nu facea niciodata. Astia nu ii placeau deloc-deloc. Barbatul in halat alb care o luase de mana si ii spusese sa vina cu el, e in regula, mami asteapta aici avea ochii albastri. Mama plansese in ziua aia. Pe doamne le dadea cu ruj, iar barbatilor le facea o mustata subtire cu dermatograful. Apoi tragea de balon si stramba tot felul de grimase ale figurinelor de faina. Le punea pe toate la geam, galbene si verzi si albastre si rosii, uneori si portocalii, isi proptea obrajii in palme si se uita impreuna cu ele la lumea de afara.
Doamna Trifan, din cauza agentului patogen existent in sange, fiica dumneavoastra nu va putea supravietui dincolo de varsta de 8-9 ani. Regretam.

Cuvintele pentru Soozie: ghiozdan, cot, chihlimbar, precupeata. Ora 21:47



Soozie a scris:



Raiul ar fi format din:

O alee cu copaci in stanga si-n dreapta, cu perechi de copii in costume bleumarin si conversi sau rochite bleumarin si conversi, cu ghiozdane patrate in spate, care fac baloane de sapun si intarzie la scoala, unde sunt catelusi si iepuri si piersici care atarna din fiecare tufis.

O pauza mare continua in scoala primara, dupa vaccin, cand stiu ca am reusit sa nu fug, si n-a durut, si avem pisoi in curtea scolii, si-mi dau coate cu colega de banca pentru ca lui Raducu ii place de mine si mi-a scris un biletel care trebuie sa ajunga la mine pentru ca il vad cum circula din mana in mana, si eu stau in ultima banca.

Un cinematograf cu fotolii in care sa invit pe cine vreau eu si sa ne uitam la ce vreau eu, si daca nu tin minte numele filmelor sau actorii care joaca in el, ci doar secvente, cinematograful sa stie la ce ma refer si sa puna filmul respectiv.

O sala de bal enorma in Londra unde sa fac baluri mascate unde sa vina cei mai tari oameni din lume din toate timpurile, ca si Einstein si Salinger si 3D si Tricky si Virginia Woolf si Damon Alburn si Dickens si Joyce, si sa fiu imbracata intr-o rochie aurie de tul si sa am la gat un chihlimbar in care e incapsulat un scorpion montat in argint, daruit mie de Regina Angliei.

O plaja cu nisip alb unde sa bata vantul si soarele sa nu dea migrene si apa sa fie foarte calda, la doi pasi de o piata de zorzoane si condimente, unde sa poti cumpara ciuperci umplute, in cornet, de la o precupeata care-ti pune extra patrunjel pe ele, si apoi sa te tocmesti pentru bratari de aur de glezne cu turci cu iatagane si sa cumperi boia si parfum.

Un castel medieval intact, cu schelete imbracate in rochii sau armura, cu pasaje secrete prin biblioteci si lazi de comori, cu ciorchini de struguri proaspeti pe mese, unde sa ne jucam de-a v-ati ascunselea cu totii, si sa adaugam reguli care sa complice jocul la fiecare tura, si sa fie vara si sa intre crengile copacilor inauntru, prin ferestre, iar podelele sa fie crapate de vreun fost cutremur.

Si mama sa zambeasca la geamul casei noastre, inconjurata de panselute galbene si albastre, asa cum ii plac ei.