Olguta a scris:
Pentru ca daca m-ai fi intrebat ce zodie sunt as fi vrut sa iti raspund “licurici”, ca in ’77.
Pentru ca as fi vrut sa urasti cu patima de gheizer si nu cu lene de pinguin.
Pentru ca as fi vrut sa ne jucam de-a ciocolata calda si de-a frisca.
Pentru ca as fi vrut sa luam trenul pana la Kaufland.
Pentru ca as fi vrut sa abolesti diacriticele si sa fi vazut in “sacru” o anagrama pentru “arcus”.
Pentru ca as fi vrut sa ma saruti pentru fiecare injuratura slobozita.
Pentru ca as fi vrut sa imi iei salata de sfecla rosie de la 3F de fiecare data cand as fi zis: “Sunt o proasta! Nu sunt in stare! O s-o sfeclesc!”.
Pentru ca as fi vrut sa reinvii acrobatul lui Minulescu si s-o convingi pe balerina sa-l iubeasca.
Pentru ca as fi vrut ca emotiile mele sa stie sa faca spagatul pe doua corduri atunci cand m-ai fi luat la trante.
Pentru ca as fi vrut sa jucam mima si sa-mi fi dat cuvantul “aztec”.
Pentru ca as fi vrut sa inchid telefonul fara sa zic “pa” si tu sa nu te superi.
Pentru ca as fi vrut sa imi construiesti casuta din padure intr-un ficus.
Pentru ca as fi vrut sa ma plimbi cu roaba in timp ce ti-as fi citit Brumaru.
Pentru ca as fi vrut sa taiem impreuna ceapa in pantofii lu’ nenea care a venit la tata.
Pentru ca as fi vrut sa imi zici o poveste de dragoste cu Chuck Norris.
Pentru ca as fi vrut sa il declansam pe Captain Planet cand ne-am fi imbratisat.
Pentru ca daca ai fi citit asta ai fi zis ca as fi vrut prea multe.
Cuvintele pentru Soozie: portocala, magnolie, tinctura de busuioc, caramea. Ora 23:45.
Soozie a scris:
In blocul din Unirii, zac in 1937 pe pat, ametita de pulberea neagra a eclipsei.
Zgura neagra pluteste in aer, intoxicandu-ma. Intuneca Timisoara, indoliind magnoliile care, acum o ora, aveau un alb virginal. Fetele subtiri, in rochii de primavara, poarta manusi de dantela si masti de gaze. Lumea s-a adunat pe strazi sa vada eclipsa prafoasa. Nimeni nu spune nimic, dar e atmosfera de carnaval in Piata Operei, pe strada Alba Iulia, in Piata Libertatii si in intreg cartierul Traian. Clopotele tuturor bisericilor bat fara incetare. Mamele interbelice isi plimba nou-nascutii. Si ei au masti de gaze, in miniatura, pe fata. Barbatii se saluta colocvial, aplecandu-si capetele inclestate in oroarea de cauciuc. O doamna grizonata isi scutura funinginea de pe taiorul de culoarea fildesului. Strazile simt ca sute de personaje elegante au iesit la promenada, si freamata. Felinarele lumineaza festiv.
Ma uit la ceas. E 3 dupa-amiaza, e vara si e noapte.
Am uitat ca azi va fi ecplisa de zgura. Alerg cu batista la gura si inghit miros de migdale amare. Simt ca e toxic. Ametesc. Alerg pe trotuare si ma lovesc de personaje cu masca de gaze si joben. De jur imprejur, sute de trupuri fara fete intr-o noapte vascoasa si toxica. Iar ei sunt fericiti. Mi-e rau. Somn. Trebuie sa ajung acasa. Cerul e foarte jos si fara pata. Si coboara. Turnurile Catedralei nu se mai vad. Alerg pe langa Opera. Trebuie sa fiu acasa pana nu ajunge cerul la pamant.
Atunci, totul va fi negru si ma voi rataci. Voi adormi pe caldaram, ma voi intoxica. Mi-e somn. Picioarele imi sunt de plumb. Fiecare pas e un efort. Inhalez fumul gros si ma inec. Tusesc saliva gri in batista. Ieri, mi-am parfumat-o cu tinctura de busuioc. Acum, mirosul ei ma umple de greata. In Libertatii, ma opresc. Oamenii continua sa se plimbe, eleganti si fascinati de eveniment. Inca putin pana acasa. O iau pe sinele de tramvai si ma sprijin de balustrada. Tusesc.
Cateva femei isi intorc capul dupa mine, si dezaproba scuturand botul de cauciuc in stanga si-n dreapta. Mai am putin. Iau curba spre Unirii, aproape am ajuns. Mi-e somn. Si rau. Simt ca am uitat ceva important. Mama e bine? I-am promis ca-i cumpar portocale. Nu, nu era asta.
Ma pravalesc pe patul acoperit cu brocart. Esti pe un fotoliu in fata mea. Te uiti la mine cu infinita blandete. Imi vine sa vomit, dar nu vreau sa murdaresc momentul. Daca as putea, ti-as spune sa te asezi langa mine, pe pat. Imi este foarte somn si foarte rau. Becul raspandeste o lumina pala. Cu ochii intredeschisi, ma holbez la haina ta de catifea raiata. Are un petec pe
cot. As vrea sa-ti pot spune povesti cu farmec. Nu vreau sa dorm, pentru ca vreau sa ma cuibaresc in faptul ca esti asa aproape. Dar mi se inchid ochii si ametesc iar. Iti vad mainile, mainile tale se invart cu intreaga camera, in jurul meu.
Vii langa mine si ma saruti pe frunte. Mirosi a caramele. Imi spui ca ti-ai facut griji, acum te-ai linistit. E cea mai buna dintre lumi, lumea in care iti faci griji pentru mine.
Peretii sunt patati de cafea. Geamurile inchise sunt negre. Zgura a atins pamantul. Imi vajaie urechile, dar emotia ca vei ramane pe fotoliu pana maine si, poate, cand ti-e somn, te vei intinde langa mine ma face sa adorm zambind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu