Olguta a scris:
Draga Marilyn French,
E dureros. Lupta asta de a ma imbraca in fiecare zi cu inca o pereche de pantaloni ma oboseste. Incrancenarea asta de a fi zoe-barbata, coioasa, puternica, naravasa, strasnica nu-mi aduce aplauze, ci o pereche stravezie de cearcane. Si inca ma hotarasc cum doare. Uneori e ca un papercut, alteori ca si cum mi-as fi tinut prea mult timp parul in coada si i-am dat drumul, in sfarsit.
Sindromul asta de centrifuga in care ma distantez de axa firescului ca intr-o masina de spalat istoria. Cand vreau sa ies pe strazi si sa arunc cu coaste in trecatori, sa scriu cu dermatograful un manifest despre cum adam si eva erau maimute deci au mancat o banana, sa fac barcute din absorbante, sa pun piedica unui copil, sa fac o arma alba din manerul cratitei, sa intru cu parul roz intr-un altar, sa imi pun eu prezervativul, sa ma termin in consoana, sa am in poseta o trusa de scule din tocuri cui si ciocan, sa ma imbat si sa cant la spartul nuntii, sa zic “l-am avut”, sa stiu ceea ce “prietenii stiu de ce” si apoi sa ragai.
Dar stii, e ca si cum as renunta sa imi mai fac masti cu argila si mi-as face una cu mortar. Nu as sfinti decat ca ma revendic sarman dintr-o ana inoportuna.
Ar fi usor, desigur, sa fiu acum pe un forum si sa intreb cum se intretin muscatele. Ar fi linistitor sa am un canis si sa imi strang vesela verde. Ar fi avantajos sa stiu sa flutur genele pe ritm de Julio Iglesias. Ar fi normal sa mi-o ia buzele spre zambet cand primesc un mesaj si sa ma oftic ca e de la Orange. Ar fi reconfortant sa stiu ca in pantecul mamei am stat in pozitia picior peste picior.
Asadar o sa ma zbucium asa tolstoian intr-un soi de razboi si pace pentru ca nu-i asa, sunt femeia ta, Marilyn, femeio!
Cuvintele pentru Soozie: stacojiu, hartie igienica, sireturi, Ana Blandiana. Ora 23:47.
Soozie a scris:
As coace prajiturele pentru Ana Blandiana. Ar fi prietena mea. Pentru ca m-a imbolnavit de literatura cand mi-a povestit de o padure neagra, cu pamant moale si copaci uriasi, impletiti. In mijlocul padurii, Ana mi-a descris o biserica alba, inalta si subtire.
Noi doua intram in biserica si ne plimbam infiorate printre randurile de banci. Altarul e acoperit de fluturi stacojii. Mii de aripi de sange tremura in adierea Blandianei: face o pirueta, imi spune ca e frumos. Simtim miros de mir si de rasina.
Ana se apropie de altar. Sufla usor in aripile rosii, cautand o reactie. Le atinge cu varfurile degetelor. Liniste de mormant. Fluturii par fasii inerte de hartie igienica pe care s-a scurs vopseaua de pe ouale de Pasti. Cu un zambet nou pe fata, Ana scoate din buzunar o bricheta. In linistea bisericii din padure se aude cu ecou capacul metalic dat pe spate, si rotita activata malitios. Flacara lumineaza cercuri de fluturi nepamantean de rosii, inghesuiti unii intr-altii, ca un covor viu. Blandiana apropie lumina de altar, tot mai apropape, mai aproape. Si atinge cu flacara marginea unei aripi.
Aproape c-am asurzit. O avalansa de falfaituri nervoase se revarsa peste noi. O trantesc pe Ana la pamant si ne ghemuim sub norii de aripi. Totul e rosu si frenetic. O vibratie de cutremur insuteste zgomotul. Se misca pamantul cu noi. Lespezi de piatra cad printre banci. O iau pe Ana de mana si alergam, praf, bolovani si fluturi in urma noastra. Biserica se crapa in doua, iar fluturii zboara prin crapaturi inspre cer. Alergam printre ruine, ferindu-ne de pietrele care cad. Altarul se rupe, si mii de fluturi tasnesc afara.
Am iesit. Alergam gafaind speriate printre copaci, ne impedicam de sireturile enorme ale unui fag si cadem pe pamantul moale. Ne uitam in urma. Un nor rosu, din ce in ce mai mare si mai rarefiat, dezvaluie o gramada de bolovani imaculati peste care se aseaza, calm, praful. In intunecimea padurii, mormanul alb parca lumineaza. Iar petalele de fluturi rosu aprins stralucesc din ce in ce mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu